marți, 25 iunie 2013

Rochita de mireasa San Patrick, 2008, cu margelute aplicate manual

Dragele mele mamici,

Daca nu ati fost inca mirese, sau daca stiti printre prietenele voastre viitoare mirese, am o rochita superba de mireasa!

Iat-o:



Toate informatiile necesare, in mesaj privat.

Sper sa gaseasca o mireasa care s-o iubeasca asa cum am iubit-o eu...

joi, 20 iunie 2013

Ganduri de iunie (de tanara mamica)

Nu stiu cum si de ce, azi m-am pomenit gandindu-ma la vremurile cand eram mica. De fapt, mi-am amintit: un coleg vorbeste la telefon cu o ruda si de fiecare data cand vorbesti cu cineva la telefon (el sau eu), ce poti raspunde: "Ce sa fac, muncesc..." Ce altceva ai putea sa faci? Ei uite, altii nu muncesc toata ziua ca noi. Acum sunt alte vremuri, chiar daca nu muncim fizic, muncim toata ziua. Ca o comparatie cu generatiile trecute: cine munceste mai mult, noi, ca stam 9 ore in fata ecranului si ne epuizam psihic, sau bunicii nostri care sapau via, porumbul, etc.?

Ei si m-am pomenit gandindu-ma la vremea cand eram mica si mama termina programul la 4 si venea acasa si gatea, facea curat, totul era linistit, relaxat. Cunoasteti atmosfera? Si partintii nu erau asa stresati in ceea ce priveste educatia copiilor lor, cu cine ii lasa, ce le da sa manance, etc. De fapt, cred ca parintii nostri nu erau asa stresati ca acum pentru ca ei au prins perioada anilor 60'. Inca mai cred ca mama mea a ramas pe undeva pe acolo. Nu se gandeau asa de mult inainte sa faca un avort, etc. Nu dadeau atata importanta unui fat, nu stiau atat de multe ca azi, cand stiinta a desoperit ca un fat simte durere, placere, aude inca din burtica mamei...

Nu, totul era curat, in parametri normali, toata lumea avea aceeasi mobila, erau putine sortimente de mancare. Nimeni nu se gandea daca mancarea contine E-uri, daca e plina de hormoni, daca e canerigena, etc.

Pe cand azi... nu stiu, dar totul mi se pare schimbat radical.

Si ma intreb: cat se mai poate schimba lumea pana se vor face copii nostri mari?!?!?!?

miercuri, 12 iunie 2013

Un an si patru luni minunate!

Undeva pe un site de socializare am vazut un mesaj ceva de genul: cand se naste un copil, se naste si o mama. Foarte adevarat! Dar nu in sensul ca odata cu nasterea esti si invatata, ci in ideea ca iti schimba viata radical (si doar tie ca mama! Acum nu mai sustin egalitatea intre sexe :D) si cu timpul inveti sa fii alt om, inveti sa fii mama. Dar asta doar daca iti cresti puiul langa tine zi si noapte. Doar asa va cunoasteti si va acomodati mai bine.

Este o viata cu totul si cu totul diferita fata de perioada de dinainte. Acum ramane la latitudinea fiecarei mame cum priveste aceasta schimbare. Eu o privesc ca pe o oportunitate de a ma remodela, pe langa faptul ca acum mi-am gasit sensul in viata! :) Imi place ca ma pot "prosti" si eu, sa ma joc, sa redescopar multe lucruri odata cu el. Este ca o gura de aer proaspat pe care o iau in fiecare zi.

Acum cinci zile primul meu copil a implinit 1 an si 4 luni! Din pacate nu am putut imortaliza in poze, dar as vrea sa fac o recapitulare a tot ce stie el in acest moment. Pentru posteritate si pentru mine mai tarziu. Ca repede mai trece timpul, si repede mai uitam!

Asadar, acum zice: mama, tata, apa (mai vechi), caca (mai nou), pobel (=porumbel), Ada, tata (cand ma striga in loc de Cata, de curand), gata (cand termina de mancat dar incepe sa extinda si la alte activitati pe care le termina el sau noi), alb/alba (ii ziceam mereu culorile masinilor care treceau cand ne uitam pe geam, si extinde si la alte lucruri-meritul bunicii!)si sunt convinsa ca sunt mai multe, dar nu-mi vin toate pe moment.
Face ca multe animale: rata, gasca, cocosul, porcul, pisica, catelul, vaca, etc.
Canta "lalala" (de o zi sau doua!), cu un "l" curat.
Ii plac foarte mult masinile, bicicletele, dar mai ales motocicletele! Le aude motorul de departe. Si vrea sa se urce pe ele cand le prinde in parc.
A inceput sa repete diverse cuvinte.

Si cand aude muzica, incepe si danseaza cu mainile pe sus de zici ca toata viata lui a petrecut-o in cluburi! :)))

Il mai plac baloanele de sapun, alearga in parc in loc sa mearga. Zici ca e pe viteza a 3-a si ca nu stie sa mearga normal :)). Abia asteapta sa iasa afara, cred ca doar afara ar sta. Cand ajung acasa de la serviciu seara, in loc sa planga de dorul meu, plange si se duce la usa sa o deschida si sa iasa. Si bineinteles ca-l mai scot la plimbare (desi a mai fost de dimineata cu bunica sau la pranz)! Ori in parc, ori doar in fata blocului, sau chiar si pe scara blocului sa urcam si sa coboram scarile. :)

Este o perioada foarte frumoasa in viata noastra si nu as da-o pentru nimic! Momentele petrecute cu puiul meu imi umplu paharul (metafora pentru reincarcarea emotionala) pe care am descoperit-o intr-o carte pentru parinti despre care am sa va povestesc alta data.

CEA MAI FRUMOASA PERIOADA!!!

Cateva momente imortalizate.
La terenul de sport din parc, cand baietii jucau fotbal:



















Prima oara la volan:






















Pe ritmurile dansului: