Dupa o perioada mai zbuciumata revin cu forte noi.
Ultimele zile (chiar saptamani) au fost pentru mine ca o calatorie initiatica dupa modelul calatoriei lui Ulise pana la capatul lumii si inapoi. Am trecut prin multe sentimente si incercari ale fortelor proprii. Am culminat prin a ma gandi ca nu merit sa fiu mama, ca ii e mai bine copilului fara mine; ca nu mai are rost sa scriu pe blog, caci degeaba teoretizez daca nu sunt capabila sa respect eu insami ceea ce scriu si gandesc.
Pana nu demult criticam foarte vehement mamele care tipau la copiii lor si le vorbeau urat si-i faceau in toate felurile. Asa cum criticam educatoarele ca au o mutra acra, asta pana am fost si eu educatoare vreun an si jumatate. Stiu ca nu e o scuza, dar le inteleg.
Sigur, nu este frumos sa tipi la copilul tau, dar cateodata pur si simplu ajungi la capatul puterilor si rabdarilor. Cand esti presata de timp si el nu vrea de niciunele, ajungi la disperare. Ma gandesc ca la femei se cumuleaza si dereglarile hormonale de dupa nastere, plus dereglarile din acea perioada a lunii, dar iarasi n-ar trebui sa fie o scuza. Si totusi...
Asa ca nu mai judecati alti parinti! Nu poti sa stii ce se ascunde in sufletul unei mame, mai ales daca e mama singura fara vreun ajutor in casa. Desigur, daca se intrece masura cineva ar trebui sa o ajute, dar la noi nimeni nu se gandeste la psihic. Toata lumea la noi doar arunca cu pietre. Indiferent ca au fost semne de dereglare psihica, nimeni nu face nimic decat in ultima faza, vezi exemplul mamei care si-a aruncat copilul din taxi. Doamne fereste, sa nu credeti ca sunt de acord cu ea, dar daca nu face nimic, dereglarea nu se rezolva de le sine! Tot ce vreau sa zic este ca e de inteles gestul ei din punctul de vedere al unei persoane cu probleme psihice. Oricum limita dintre un om sanatos psihic si bolnav psihic este foarte greu de trasat. In engleza este folosit termenul "borderline" si este o linie foarte labila.
Anyways, da, puteti sa intelegeti ca m-am gandit si eu sa merg la un psiholog caci ma da peste cap de fiecare data cand trec printr-un episod din asta in care nu ma pot controla... Dar, na, asta costa bani pe care nu multi dintre noi care traim in romanica ni-i permitem caci avem alte prioritati (cea mai coumna prioritate fiind sa supravietuim de pe o luna pe alta).
Asadar, trecand peste acea perioada a lunii, am decis sa nu-mi mai plang de mila, sa ma accept asa cum sunt, sa ma gandesc ca in nicio familie nu este armonie totala si sa ma organizez mai bine ca sa nu mai traiesc cu acel sentiment ca nu reusesc sa fac nimic toata ziua. Caci pe langa a-mi creste copilul, da, mai vreau sa fac o groaza de alte lucruri si am senzatia ca nu am facut nimic "doar crescandu-mi copilul". De multe ori avem tendinta sa uitam de copii si de faptul ca suntem in concediu de maternitate ca sa-i crestem pe ei, si nu sa facem smotru in casa in fiecare zi si mancaruri peste mancaruri sau mai stiu eu ce alte bazaconii.
Sa fie clar un lucru: NE-AM LUAT CONCEDIU SA CRESTEM COPILUL IN PRIMUL SI-N PRIMUL RAND! SI NIMENI SA NU UITE ASTA! NICI MACAR NOI, MAMICILE!
Asa ca mi-am facut un program zilnic in functie de copil si pe care vreau sa-l impartasesc si cu voi, mamici:
08:00 TREZIREA (adica sa ma dau jos din pat, caci ma trezesc de mai multe ori pe noapte)
08-08:30 TOALETA la baie, plus machiat (caci vreau sa-mi placa ce vad in oglinda, asa ma binedispun pe mine in primul rand, dar si pe ceilalti)
08:30-09 ORDINE IN CASA plus revizuirea programului pentru ziua respectiva
09-10 MIC DEJUN Theu si eu
10-12 SARCINILE ZILEI (timp in care Theu, de regula, doarme) plus postare pe blog
12-13 PRANZ Theu
13-15 program de voie (somn cu Theu, sau crosetat langa el cat doarme)
16-18 PLIMBARE + GUSTARE Theu (plus cumparaturi din cartier, in parc sau in vizita)
18-20 MASA DE SEARA Theu
20-21 baita si culcarea!
Ce ziceti? V-ati facut si voi un program?
P.S.: Va atasez o poza cu Theu meu cand si-a facut de cap cu mancarea pe care n-a mancat-o intr-o dimineata cam acum doua saptamani. Dupa aia a dormit singur, cred ca era foarte satisfacut de isprava! :)
3 comentarii:
Geezas.. Ce tanti a aruncat bebele ? :(
Eu as zice sa nu-ti faci atatea griji, cat timp nu ai apelat la violenta, nu e cazul sa te alarmezi ca ai tipat... E oboseala de vina. Nu esti prima si nici singura mama stressata. Ia Magne B6, un ceai de tei.. trece.
E super bine ca ti-ai facut program. Pe mine ma ajuta enorm sa ma uit la seriale pe vplay. As innebuni altfel.
Curaj! Inca putin si pleci la munca. Bucura-te de Mic cat mai stai cu el.
Fortza mamicilor !!! :)
Inca ceva sa ne imbarbateze: "mi-am dat seama ca mamele sunt niste monstri de putere cu un psihic tare ca o stanca de granit si cu un suflet cald ca o paine proaspata de casa. Mi-am dat seama ca acel « full time mama lui Luca » din descrierea de pe site e cel mai important si mai greu titlu pe care il poarta. Asta trebuie sa scrie orice mama in CV pe primul rand. Asta e armata fiecarei femei. Noi, barbatii suntem niste caprari obositi pe langa marii generali-mame crescuti in « lupta » statului acasa. Mi-am dat seama pe pielea mea cat de greu este sa stai o zi intreaga cu copilul si ma mir de unde mai au mamele puterea sa zambeasca cand le vine sotul acasa. In locul lor ma duceam zilnic in lume cateva ore sa imi curat creierii." (din blog de tata)
PS: Programul tau este inspiring, si o idee foarte buna. O sa incerc si eu sa invat ceva de la tine, pt ca acum nu fac decat sa stau cu bebul in fotoliu toata ziua, si sa ma uit la filme.
Trimiteți un comentariu