joi, 10 octombrie 2013

Confesiuni I

Vine un moment in viata cand banii nu te mai motiveaza. Nu credeam ca la mine se va intampla atat de curand. Am ajuns la varsta de 30 de ani, am facut un copil, am realizat multe alaturi de sotul meu in doar 4 ani si acum banii nu ma mai motiveaza. Cam asa s-ar rezuma viata mea la momentul de fata.

Adevarul e ca trec printr-o perioada foarte solicitanta si am momente cand cedez. Am ganduri de auto-anihilare pentru ma aflu intre ciocan si nicovala. Dar am nevoie sa aleg pentru mine si cand o voi face sper ca cei iubiti sa ma inteleaga. Poate daca nu era puiul nostru la mijloc mi-ar fi fost mai usor sa iau decizia care sa-mi salveze sufletul. Dar tot el este cel care ma salveaza de la auto-distrugere.

De curand am auzit pe cineva povestind o scena dintr-un film si pentru ca nu a retinut detaliile a zis ca e neinteresant. Era vorba despre fiica unor parinti divortati si tatal ei trebuia sa-si pastreze jobul ca sa-si poata vedea fiica. Ma rog, cu aproximatie, era vorba despre familie, mai exact parinti si copii, ceva emotionant care se poate intampla si in viata reala. Deci mi se pare o siuatie interesanta. Dar persoana respectiva nu are copii. Ce rau imi pare ca nu i-am zis atunciȘ ȚNeinteresant? Sa vezi ce interesanta devine viata cand ai copil! Este cel mai interesant lucru ce ti se poate intampla, si n-o sa intelegi niciodata pana n-o sa ai copii!Ț

Da, un copil iti schimba viata si odata cu el inveti si tu mai multeȘ depre tine, despre viata, despre oameni. Totul parca ti se prezinta din alt unghi. Este o experienta unica. In momentele mele de negare a propriei fiinte, copilul pe care l-am nascut m-a facut sa capat forta necesara de a continua. Cum sa-l las fara mama lui si sa se intrebe, sa se complexeze, sa-l obsedeze gandulȘ oare de ce s-o fi sinucis mama mea? Oare nu ma iubea? Oare nu-i pasa de mine? Oare era bolnava psihic si voi fi si eu la fel? Si mai ales ca abia astept sutele, miile de clipe minunate impreuna ce vor urma! Cu cat creste mai mare, cu atat creste si iubirea dintre noi, si nu ma pot opri sa nu ma minunez de el. Mi s-a parut o minune cand l-am nascut (si asta numai o mama poate intelege sdespre ce vorbesc) si mi se pare si acum o minuneȘ cate lucruri noi invata in fiecare zi si cat este de voios.

Da, probabil ca maternitatea m-a schimbat. Inainte banii ma motivau, acum nu mai e asa. Acum altceva are prioritatateȘ familia, oamenii care ma-nconjoara si momentele impreuna. Este o perioada din viata mea cand se schimba iar prioritatile. Imi aduc aminte de primul asemenea momentȘ eram in anul al treilea de facultate si-mi cautam disperata de lucru de un an deja! M-a acceptat o gradinita privata desi nu aveam experienta si la interviu nici nu am intrebat de salariu, nu contau conditiile contractuale, eu voiam doar sa-mi fac experienta sa am un start in cariera. Dupa aproape un an de zile se intampla sa fiu si in ultimul an de facultate, prioritatile mele s-au schimbat. De aici si plecarea mea de la acea gradinita, pentru ca am indraznit sa intreb de drepturile mele.

Si acum la fel, imi doresc un serviciu care sa-mi faca placere, sa-mi umple sufletul de implinire. Sa fac ceva care sa conteze pentru mine, nu doar sa ma zbat si sa-mi stric sanatatea si sa-mi irosesc timpul furat familiei doar ca sa faca altii bani prin niste lucruri golite de orice insemnatate culturala sau sufleteasca (cum ar fi reinnoirea de contract de suport tehnic...) si care te reduce la stadiul de robotel...

Intr-o zi voi fi libera...

Niciun comentariu: