vineri, 18 septembrie 2015

Visez să scriu o carte gen Sandra Brown (Danielle Steele sau care o mai fi de actualitate)

... dar nu trivială, ci cât mai autentică, mai aproape de realitate. Mi-ar plăcea să pun într-un loc toate poveștile iubirilor mele din adolescență. Sau câte o carte pentru fiecare din ele, căci unele din ele tare frumoase și intense au mai fost!

Nu mi-e rușine să le asociez cu Sandra Brown. Asta îmi aduce aminte de un exercițiu de imaginație indus de profesoara de limba și literatura română din liceu prin care ne-a rugat sa scriem și noi o scenă amoroasă. Așa ca exercițiu, să vedem că suntem și noi capabili. Acest exercițiu îmi ramane pe retina amintirilor ca o încurajare pentru visul meu. Mi-ar plăcea să scriu toate poveștile mele de dragoste pentru a le putea reciti și la bătrânețe. Dar mai ales pentru a nu le uita. De uitare mă tem cel mai tare...

Azi am avut o revelație. Revelațiile vin când îți permiți să te relaxezi, să fii pozitiv,aa să te bucuri de moment, de tot. În cazul meu tocmai am avut o revelație citind o carte de Jim Dornan ("Este simplu, dar nu evident") și ascultând o piesă a lui Pitbull, "Fun" și mi-am dat seama de câteva lucruri. Pe de o parte că judecăm greșit toți soliștii sau formațiile de muzică ușoară care afișează un stil de viață ostentativ (din punctul nostru de vedere), în care parcă doar se distrează (fără să știm munca din spate și anii care le-au trebuit să ajungă acolo). Asta pe fondul a ce spunea Jim Dornan, ca în Amway este o atmosferă pozitivă, partenerii se încurajează și-și laudă și evidențiază reciproc calitățile. Atmosferă care priește și dă rezultate. În totalitate de acord. Dacă vrei un rezultat pozitiv, îl obții prin acțiuni pozitive. Asta prin comparație cu atmosfera de la jobul clasic, unde, de cele mai multe ori, ai parte de o atmosferă negativă, cu presiune din partea superiorului, competiție între colegi, etc.

O paralelă mă duce cu gândul la ce predica și Maria Montessori în însemnările ei în baza observării comportamentului copiilor. Ea pleda tot pentru un aer pozitiv, multă observare, accent pe reușite, dar fără încurajări gratuite ci doar la reușitele cu adevărat importante, pentru oferirea unui model de urmat, mai puține cuvinte și mai multă libertate de mișcare și acțiune pentru copil (punerea la dispoziție a cât mai multor ocazii de activități din cele mai variate).

O altă revelație (deci am avut parte de o dublă revelație azi!) a fost să-mi dau seama că Pitbull, pe care de altfel nu-l sufeream, deși are unghiuri simpatice, seamănă cu un fost iubit din anii mei de tinerețe intensă. Eram undeva între clasa a 12-a și primul an de facutalte când l-am cunoscut pe Dan C. A fost scurtă relația, dar atât de intensă pentru mine! (iar acesta ar putea fi începutul uneia dintre povești)


VA URMA
sau nu...

Niciun comentariu: