O zi mare!

Azi ne-am ridicat singuri-singurei in patut (nici n-am prins momentul ridicarii), dar am apucat sa-i prind continuarea si o impart si cu voi, cititori cunoscuti si necunoscuti! :)

Secretul unui fundulet sanatos si catifelat

M-am tot gandit cum sa intitulez postarea ca sa fie cat mai captivanta. ;)

Vreau sa impartasesc cu mamicile un secret de-al nostru in ceea ce priveste protectia funduletului de iritatii. Va spun de la inceput ca nu este vorba despre nicio crema miraculoasa de cumparat. Ideea a pornit de la faptul ca mi-am amintit de niste parinti care se vaitau ca ori de cate ori schimbau Bepanthenul cu orice alta crema, funduletul bebelusului lor se irita. A mai pornit si de la reclamele atat de sigure pe ele la Bepanthene, si de la faptul ca de circa doua luni de zile nu am mai dat cu nicio crema pe funduletul bebelului meu.

Totul a pornit cand am schimbat Bepanthenul (caci oricum am incercat mereu sa alernez cremele, sa nu devenim dependenti) cu ABCDerm, de la Bioderma, care contine si ea Panthenol dar si apa termala (inainte de asta am folosit o pasta pe baza de apa termala de la Uriage, care, intre noi fie vorba, nu face mare lucru) si s-a iritat foarte tare (cred ca ii usuca foarte tare locul si mai cred ca-i dadeam cu foarte multa crema). Acea perioada a coincis cu mersul la mare si am zis ca de la apa marii. Am auzit totusi ca apa marii nu ar tebui sa irite funduletul. Atunci am zis ca de mancarea noua, s-a modificat si treaba mare, devenind mai acida. Dar cu orice ii dadeam, cu Uriage, cu ABCDerm, tot degeaba. Am refuzat sa mai dau banii pe Bepanthene, caci tocmai luasem ABCDerm! Iritatia funduletului a durat de la zile buna la mai bine de o saptamana! Iar pielea funduletului era uscata si aspra ca de smirghel!

Si cum era asa uscata, mama mea imi da ideea sa-i dau doar cu ulei. I-am dat vreo doua zile si am vazut diferenta! Mi s-a parut incredibil cum doar uleiul (noi avem de la Sanosan) ii catifeleaza/hidrateaza si in acelasi timp ii protejeaza impotriva umezelii pielicica lui sensibila.

Cand ne-a vazut si strabunica, ne-a zis si ea ca doar cu ulei fiert (si racit) dadea la fundulet copii si nu aveau nimic. Si intr-adevar, cum spuneam la inceput, de doua luni de zile dam doar cu ulei, si nu avem nimic! :) Daca, din cand in cand se mai irita din cauza ca a stat prea mult cu cacanelul la fund, ii mai dau cu o pelicula foarte fina de crema cu Panthenol. Atat! :)

Voi ce ziceti?

Ce alte secrete mai aveti?

Ce cadou mai frumos puteam sa primesc?

Azi este ziua mea, fac 29 de ani si ca la fiecare aniversare, ma intreb ce am realizat pana acum. Altii realizeaza foarte multe lucruri: casa, masina, cariera, calatorii, etc. Desi nu ma plang ca n-am incercat niciuna din astea, nu am excelat in nimic (poate doar in ciocolata :)) ).

Sunt extrem de fericita ca am o imensa realizare: am un pui minunat! Stiu ca multi pot spune ca faci foarte usor copii, nu-i mare realizare. Dar pentru cine trece prin asa ceva, isi da seama ca este o adevarata minune sa dai viata si sa cresti un copil.

Si ce cadou poate mai minunat decat sa-mi aud copilul de nici 9 luni sa-mi zica de cateva zile (de pe 24 oct) MAMA!?!?!? Da, mi-a zis de mai multe ori MAMA zilele astea.

Iarasi pentru cine nu are copii, nu este cine stie ce realizare, dar sentimetele de mama sunt foarte intense.

Multumesc, puiul meu, pentru cel mai frumos cadou!

De ce nu exteriorizeaza/verbalizeaza mamicile starile lor?

Intr-una din zile cam acum o luna, o zi normala, imi iau inima in dinti si intreb o bunica cat are nepotica ei. Ca o paranteza, de regula nu intru indiscutie cu strainii, si sunt un pic anti-sociala (mai ales la capitolul copii, ajungi inevitabil sa faci comparatii-lucru care poate fi foarte rau pentru tine ca parinte sau pentru cel mic!), ca dovada nu m-am imprietenit cu nicio mamica pana acum in parcul pe care-l frecventam aproape zilnic.

Am avut dreptate, era bunica cu nepotica ei si banuiam eu, dupa cum cea mica nu era inca sigura pe mersul ei, ca are in jur de un an. Am avut iarasi dreptate, avea chiar un si cateva zile! Bunica venita cam de departe, din Bacau, parca, sa stea ce cea mica, caci fata ei risca sa piarda serviciul daca nu se intorcea dupa un an. Zic aha, deci asa arata un copil la un an, caci asa ma voi intoarce si eu la serviciu, cand face un an cel mic. Si tot mama mea va veni sa stea cu cel mic. Dar nu de frica sa-mi pierd serviciul ma intorc mai repede, cat maidegraba sa nu innebunesc acasa.

I-am vorbit deschis femeii, asa cum vorbesti unui strain, caci nu-l mai ai prin preajma ulterior sa te judece. Ce credeti ca mi-a marturisit?!?!? Desi era pe vremea lui Ceausescu si a stat doar trei luni acasa cu copilul, abia astepta sa se intorca la serviciu caci, la fel, nu mai rezista uzurii psihice. Am ramas profund impresionata, zic, ia te uita, nu doar eu simt asa! Si a adaugat,

dar ce, indrazneam sa zic ceva cuiva?

...

Dupa cate vad multe mame simt asta... Si am o mare banuiala ca si mama mea a simtit asa. Dar ce nu inteleg este de ce nu spun cuiva? De ce nu cer ajutorul? (bine, aici recunosc ca nu prea gasesti ajutor asa usor...) Dar macar sa verbalizeze! De ce nu-si avertizeaza proprii copii?!?!? Asa sa zici ca e greu sa cresti un copil, auzi peste tot. Dar ar fi mai practic o mica-mare dezvoltare a subiectului. Acuma stiu cat de greu este, desi puiul meu are doar opt spre noua luni, si din ce am auzit de la alte mamici o sa fie si mai greu....

Anyways, poate verbalizarea ajuta sa nu intri in depresie... Desi, din proprie experienta, chiar daca verbalizezi si toata lumea e alaturi de tine doar verbal dar nimeni nu vine sa te ajute...nu prea e de un real folos... Poate verbalizarea te ajuta macar sa renunti intr-o zi la auto-compatimire, la renuntarea de a-ti pange de mila si la acceptarea situatiei. Si asa, usor-usor iesi din acea stare urata, depresie, si incepi sa te gandesti cum sa te ajuti. Eu una, m-am decis si asa am si facut saptamana trecuta, sa cer ajutor cuiva cu curatenia in casa. Contra unei sume de bani, dar macar nu mai sunt stresata ca nu am terminat curatenia si asa ma pot bucura de timpul petrecut cu puiul meu.
El este cel mai important!
Imi pare rau ca am momente cand mai uit asta...

Ce ziceti, mamici? Asa ca mai bine sa ne spunem ofurile? Pana la urma suntem doar oameni, cu slabiciunile si limitele noastre. Nimeni n-ar trebui sa pretinda sa fim super-femei! Decat sa ne frustram din ce in ce mai mult, nu mai bine sa ne impartasim necazurile celor din jur?

Secretele noastre

Acest articol nu este pentru mamicile cu pui pana in sase luni, caci se presupune si asa ar fi cel mai bine pentru pui, sa-l alaptati! Daca nu o faceti, rusinica! Daca aveti probleme cu alaptatul, cereti ajutor, sunt organizatii care ofera sprijin 24h din 24h!

Si eu mi-am alaptat puiul pana la sase luni exclusiv, desi i-am mai dat sa guste din ce mancam noi de pe la cinci luni si putin, caci prea se uita la noi si intindea mana sa pape si el. Si ca oricare parinte pe care nu-l lasa inima, i-am mai da sa guste din mancarica noastra: o carnita de pui la cuptor, un piure sarat,o ciorbica, etc. Ii dadeam putin, doar cat sa puna pe limba, dar tocmai cred ca asta i-a "stricat" gustul...

Copilului meu nu-i plac legumele! De niciun fel! M-am chinuit o perioada, am incercat de mai multe ori, am zis poate e perioada si incet-incet o sa manance. Da' de unde?!? Apoi a venit salvarea de la mamea mea si va spun si voua secretul: cateva picaturi de lamaie in pureul de legume fac minuni! Cand a mancat prima oara mi s-a parut ca a mancat prea mult! S-a reglat si cu tranzitul, eram fericita! Am crezut ca acest secret ma va salva mereu. Dar...socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ! In cazul meu nu se potriveste cu gusturile baiatului meu. Si nu merge mereu. Pentru el mai multi factori sunt importanti: daca am pus telina/albitura/ceapa sau nu. Si pediatra m-a sfatuit sa le fierb impreuna, dar la pasat scot albitura, las doar morcovul, cartoful si dovlecelul.

Acum are circa opt luni si doua saptamani si are voie urmatoarele (dupa pediatra noastra). Fructe: mar, banana, piersica si nectarina. Legume: albitura, cartof, morcov si dovlecel. Proteine: carne de pui fiarta, galbenus de ou fiert, ficatel de pasare gatit in aburi, peste alb, doar pastrav si inca un fel. Suc de morcov cu mar - regleaza tranzitul, dar iarasi nu-l bea... Lactate: iaurt de cumparat, si nu de casa!, brazica dulce, urda (foarte buna!). Cereale. Si cam atat...

Iar programul si ordinea alimentatiei dupa care ne ghidam este urmatoarea:

-dimineata: fructele (piure din fructe amestecate sau cu biscuiti);
-pranz: o zeama usoara si carne pui fiarta/piure de legume cu carne pui/ficatel de pasare in aburi cu cartof fiert si un pic de unt/ peste fiert sau la aburi/ou fiert;
=gustare: iaurt simplu Milli/branzica de la Danonino;
-seara: cereale.

Desi intial am zis ca nu stiu din ce sunt facute cerealele si nu eram de acord sa-i dau, pana la urma le-am acceptat, atat pentru ca si lui ii plac, dar si pentru ca il ajuta la tranzit. Am incercat de la Nestle, nu ne plac! Mai ales ca am vazut ca necesita lapte praf la preparare, si am zis PAS! Nu vreau sa incep sa-i dau copillui lapte praf si pace! Apoi o mamica ne-a dat o punga de cereale de la Humana cu mere. I-a placut puiului meu, le-a mancat, chiar daca se preparau cu apa fiarta si ulei de rapita. Apoi am descoperit de la Hipp niste cereale care se ingrosau ca un gris cu fructe de padure. Ne-a placut si ala o perioada, dar acum suntem innebuniti de cerealele de la Humana cu banane, speciale pentru masa de seara. Sunt foarte consistente si satioase. Oricum, tot nu ne ajuta cu trezitul de mai multe ori pe noapte...

Asadar, mamici, ne vedem si noi?

Stiu ca fiecare mamica isi face programul mai ales in functie de bebel si/sau in functie de programul ei, dar hai sa iesim in parc! Hai la plimbare la Ikea sau la showroomul Dianei (aici), sau chiar la noi acasa!

Chiar daca e vremea urata, punem piticul in marsupiu si hai sa colindam! :)
Stiu ca avem treaba acasa, dar mai poate astepta o zi, nu moare nimeni!
HAI! HAI! HAI!

Noi azi am socializat cu Diana si Mihaela, dou afete vesele! :)

Ce usor este sa judeci pe altii sau cum mi-am reorganizat viata

Salutare mamici!

Dupa o perioada mai zbuciumata revin cu forte noi.

Ultimele zile (chiar saptamani) au fost pentru mine ca o calatorie initiatica dupa modelul calatoriei lui Ulise pana la capatul lumii si inapoi. Am trecut prin multe sentimente si incercari ale fortelor proprii. Am culminat prin a ma gandi ca nu merit sa fiu mama, ca ii e mai bine copilului fara mine; ca nu mai are rost sa scriu pe blog, caci degeaba teoretizez daca nu sunt capabila sa respect eu insami ceea ce scriu si gandesc.

Pana nu demult criticam foarte vehement mamele care tipau la copiii lor si le vorbeau urat si-i faceau in toate felurile. Asa cum criticam educatoarele ca au o mutra acra, asta pana am fost si eu educatoare vreun an si jumatate. Stiu ca nu e o scuza, dar le inteleg.

Sigur, nu este frumos sa tipi la copilul tau, dar cateodata pur si simplu ajungi la capatul puterilor si rabdarilor. Cand esti presata de timp si el nu vrea de niciunele, ajungi la disperare. Ma gandesc ca la femei se cumuleaza si dereglarile hormonale de dupa nastere, plus dereglarile din acea perioada a lunii, dar iarasi n-ar trebui sa fie o scuza. Si totusi...

Asa ca nu mai judecati alti parinti! Nu poti sa stii ce se ascunde in sufletul unei mame, mai ales daca e mama singura fara vreun ajutor in casa. Desigur, daca se intrece masura cineva ar trebui sa o ajute, dar la noi nimeni nu se gandeste la psihic. Toata lumea la noi doar arunca cu pietre. Indiferent ca au fost semne de dereglare psihica, nimeni nu face nimic decat in ultima faza, vezi exemplul mamei care si-a aruncat copilul din taxi. Doamne fereste, sa nu credeti ca sunt de acord cu ea, dar daca nu face nimic, dereglarea nu se rezolva de le sine! Tot ce vreau sa zic este ca e de inteles gestul ei din punctul de vedere al unei persoane cu probleme psihice. Oricum limita dintre un om sanatos psihic si bolnav psihic este foarte greu de trasat. In engleza este folosit termenul "borderline" si este o linie foarte labila.

Anyways, da, puteti sa intelegeti ca m-am gandit si eu sa merg la un psiholog caci ma da peste cap de fiecare data cand trec printr-un episod din asta in care nu ma pot controla... Dar, na, asta costa bani pe care nu multi dintre noi care traim in romanica ni-i permitem caci avem alte prioritati (cea mai coumna prioritate fiind sa supravietuim de pe o luna pe alta).

Asadar, trecand peste acea perioada a lunii, am decis sa nu-mi mai plang de mila, sa ma accept asa cum sunt, sa ma gandesc ca in nicio familie nu este armonie totala si sa ma organizez mai bine ca sa nu mai traiesc cu acel sentiment ca nu reusesc sa fac nimic toata ziua. Caci pe langa a-mi creste copilul, da, mai vreau sa fac o groaza de alte lucruri si am senzatia ca nu am facut nimic "doar crescandu-mi copilul". De multe ori avem tendinta sa uitam de copii si de faptul ca suntem in concediu de maternitate ca sa-i crestem pe ei, si nu sa facem smotru in casa in fiecare zi si mancaruri peste mancaruri sau mai stiu eu ce alte bazaconii.

Sa fie clar un lucru: NE-AM LUAT CONCEDIU SA CRESTEM COPILUL IN PRIMUL SI-N PRIMUL RAND! SI NIMENI SA NU UITE ASTA! NICI MACAR NOI, MAMICILE!

Asa ca mi-am facut un program zilnic in functie de copil si pe care vreau sa-l impartasesc si cu voi, mamici:

08:00 TREZIREA (adica sa ma dau jos din pat, caci ma trezesc de mai multe ori pe noapte)
08-08:30 TOALETA la baie, plus machiat (caci vreau sa-mi placa ce vad in oglinda, asa ma binedispun pe mine in primul rand, dar si pe ceilalti)
08:30-09 ORDINE IN CASA plus revizuirea programului pentru ziua respectiva
09-10 MIC DEJUN Theu si eu
10-12 SARCINILE ZILEI (timp in care Theu, de regula, doarme) plus postare pe blog
12-13 PRANZ Theu
13-15 program de voie (somn cu Theu, sau crosetat langa el cat doarme)
16-18 PLIMBARE + GUSTARE Theu (plus cumparaturi din cartier, in parc sau in vizita)
18-20 MASA DE SEARA Theu
20-21 baita si culcarea!

Ce ziceti? V-ati facut si voi un program?

P.S.: Va atasez o poza cu Theu meu cand si-a facut de cap cu mancarea pe care n-a mancat-o intr-o dimineata cam acum doua saptamani. Dupa aia a dormit singur, cred ca era foarte satisfacut de isprava! :)