Este foarte dificil sa rezumi intrega filosofie Montessori in cateva cuvinte. In primul rand nu este un sistem de invatamant comparabil cu alte sisteme. Este mai mult de atat, este un stil de viata. Maria Montessori nu a creat niste reguli pentru ca apoi sa le testeze pe copii, NU! A observat de la distanta diferite comportamente de copii (in diferite medii: India, Italia, etc) si-a notat si s-a lasat indrumata de copil. De precizat ca Maria Montessori a fost prima femeie doctor din Italia si a studiat medicina, psihologia si comportamentul copiilor.
Sursa poza.
Ce stiu deocamdata (fara sa fi urmat cursul de calificare internationala) si este foarte important de stiut pentru orice viitoare mamica:
- primii 3 ani sunt cei mai importanti in viata unui om! Ce vede, ce simte, ce traieste pana la 3 ani sunt definitorii pentru restul vietii!
- interventia adultului trebuie sa fie minima; adultul trebuie sa creeze un mediu potrivit stadiului de dezvoltare al copilului pentru ca acesta sa exploreze mediul in siguranta si in libertatea propriilor alegeri. Adultul sta de-o parte si mai mult observa; ii arata copilului cum sa utilizeze corect obiectele/materialele de studiu si se retrage, permitand copilului sa exerseze ori de cate ori acesta doreste;
- copilul nu trebuie intrerupt sub nicio forma cand se concentreaza! nimic nu este mai important decat ca el sa-si duca la bun sfarsit activitatea inceputa!!!
- FARA MINCIUNI! Chiar daca e mic si nu se poate exprima! Ca un exemplu: daca plange dupa tine cand pleci, mai bine sa-i spui ca pleci si sa-ti iei larevedere decat sa dispari. Este foarte confuzant pentru el sa nu stie unde ai disparut, ba chihar se sperie si pierde si increderea in mediul inconjurator;
- pentru ca Maria Montessori are la baza studii de psihologie infantila, povestile nereale (cu animale si intamplari fantastice) nu sunt spuse decat dupa varsta de 6 ani. Abia dupa 6 ani copilul stapaneste ratiunea si poate face diferenta dintre real si ireal. Mi-a parut rau ca nu am stiut asta mai demult. Acum copilul meu a capatat si ramas cu o frica de lup (de cand i-a spus bunica povestile cu lupi: capra cu 3 iezi, cei 3 purcelusi, ). In fiecare seara cand ramanem singuri incepe sa planga si se lipeste de mine ca vine lupul... Si sunt frici cu care pot ramane toata viata!
- Montessori se bazeaza pe filosofia "Ajuta-ma sa ma descurc singur", adica nu faci nimic in locul lui, caci ii faci un mare defavor pe termen lung!
- copilul este implicat in cat mai multe feluri de activitati, pentru a si le insusi/incarna (a se familizariza cu procesul);
- varsta de 4 ani este propice pentru a invata sa citeasca! Singuri! In mod firesc, cu placere si ca o joaca! In timp ca-si exerseaza musculatura pentru scris!
- intr-o clasa Montessori autentica este liniste fara sa fie impusa; fiecare copil se concentreaza pentru a-si insusi deprinderi/cunostinte noi;
- in Montessori nu exista evaluare, note, calificative pentru ca in Montessori nu se incurajeaza competitiile. In Montessori conteaza ce-si insuseste copilul, informatia si calitatea ei si nu redarea informatiei in mod automat. Scolile primare Montessori care se deschid acum la noi in tara au recurs la varianta de compromis in care se face o evaluare trimestriala doar pentru ministerul invatamantului si care nu este aratata copilului!
Daca mai sunt lucruri de adaugat, va rog sa le adaugati in comentarii!
Nu-i asa ca este interesant? Nu-i asa ca tot ce spune Maria Montessori e de bun simt si cat mai aproape de natura copilului?
sâmbătă, 23 august 2014
joi, 21 august 2014
Miercuri, 20 august 2014
Din ce trece timpul, din aia purtam discutii din ce in ce mai serioase. :)
Azi Theu meu, dupa o zi memorabila pentru el (a facut greva foamei la gradi, la pranz a mancat doar cateva linguri de supa-crema si gustarea a ocolit-o), era lesinat de foame. Ajunsi acasa dupa ce a infulecat si ma astepta sa mananc, la mine in brate fiind, ma intreaba dintr-o data:
- "Mami, mama lui Sofie are un bebe mic in butica?" (Mama Sofiei-o fetita de la gradi, mai are cam o saptamana pana naste)
- "Da mami."
- "Vreau si eu un baietel frumos"
- "Vrei si tu un baietel la tine in burtica sau la mami?"
Imi raspunde aratand spre mine:
- "Vreau si eu un baietel frumos sa ma joc cu el cu masinutele," si ce a mai zis el acolo...
................................................................................................................
Mda, a venit vremea. Dar asa de repede?!? Deja de la 2,6 ani discutam din astea...?
Asta cu baiatul frumos, cred ca i-a zis cineva ca e frumos, ca imi spusese mai devreme pe strada:
- "Mami, eu sunt baiat frumos!" (plin de el, cu un zambet discret in coltul gurii)
:):):)
Azi Theu meu, dupa o zi memorabila pentru el (a facut greva foamei la gradi, la pranz a mancat doar cateva linguri de supa-crema si gustarea a ocolit-o), era lesinat de foame. Ajunsi acasa dupa ce a infulecat si ma astepta sa mananc, la mine in brate fiind, ma intreaba dintr-o data:
- "Mami, mama lui Sofie are un bebe mic in butica?" (Mama Sofiei-o fetita de la gradi, mai are cam o saptamana pana naste)
- "Da mami."
- "Vreau si eu un baietel frumos"
- "Vrei si tu un baietel la tine in burtica sau la mami?"
Imi raspunde aratand spre mine:
- "Vreau si eu un baietel frumos sa ma joc cu el cu masinutele," si ce a mai zis el acolo...
................................................................................................................
Mda, a venit vremea. Dar asa de repede?!? Deja de la 2,6 ani discutam din astea...?
Asta cu baiatul frumos, cred ca i-a zis cineva ca e frumos, ca imi spusese mai devreme pe strada:
- "Mami, eu sunt baiat frumos!" (plin de el, cu un zambet discret in coltul gurii)
:):):)
duminică, 10 august 2014
Cum imi trec supararile
DIN CICLUL: Cum imi trec supararile cauzate de copil, tot cu ajutorul copilului
Am inceput programul zilnic si in cursul saptamanii nu apuc sa mai fac chestii prin casa. Asa ca sambata e ziua curateniei, ordinii si mancarii, ca atare nu stiu ce sa fac mai intai. Si asta singura, caci sotul munceste. Daca tot am inceput gradinita, am zis ca se obisnuieste si copilul meu mai independent. Da' de unde?!? Nu stiu ce a avut sambata asta, ca se tinea peste tot dupa mine! Mai aveam putin si o luam razna, mai ales ca a jumulit tastele de la laptop (cam jumatate!)...
Ca o paranteza, au copiii astia un senzor foarte fin si simt imediat starile sufletesti! Cand sunt bine si-mi vad de treburi si-mi merg toate pe roate, si el isi face de lucru singurel. Cand am nevoie de liniste, sa fiu eu singura sa imi revin, nu! Chiar atunci vine mai mult in sufletul meu si se tine scai!
Asa si ieri! Cand am vazut si laptopul desfigurat, am cedat nervos si am bufnit in plans. Am vrut sa ma vada, sa vad cum reactioneaza. Si oricum sunt de parere ca noi ca parinti nu trebuie sa ne ascundem mereu de copii cand avem probleme. A plans si el cu mine si mi-a zis: "Nu mai plange mami, te iubesc. Si tati te iubeste!"
La 2 ani si 6 luni... apoi am plans de fericire!
LATER EDIT: Am aflat de ce copilul meu nu era in apele lui in weekend. Saptamana trecuta a contractat un virus denumit si "mana-gura-picior", despre care nu mai auzisem pana acum. Ca simptome are mainile si picioarele pline de bubite rosii care se umplu de un lichid contagios. In gura la fel, un fel de afte, din cauza carora copii nu mai mananca. Abia azi (13.08.2014) s-au umplut de lichid... Partea proasta e ca e CONTAGIOS!!!
Ca si manifestare la copilul meu a suferit de: inapetenta joi si vineri, transpiratii, in weekend a avut o stare generala proasta - de aia a stat numai dupa "fusta" mea. Luni seara dupa ce am plecat de la gradi a facut pipi pe el de 2 ori... De azi, marti, stam in carantina (acuza dureri in gat) si azi vom lua si tratament de intarirea sistemului imunitar Isoprinosine sirop si pentru gat tantum verde. Dati un search pe google pentru mai multe detalii. E serioasa treaba! Am inceput si eu sa iau Isoprinosine...
Am inceput programul zilnic si in cursul saptamanii nu apuc sa mai fac chestii prin casa. Asa ca sambata e ziua curateniei, ordinii si mancarii, ca atare nu stiu ce sa fac mai intai. Si asta singura, caci sotul munceste. Daca tot am inceput gradinita, am zis ca se obisnuieste si copilul meu mai independent. Da' de unde?!? Nu stiu ce a avut sambata asta, ca se tinea peste tot dupa mine! Mai aveam putin si o luam razna, mai ales ca a jumulit tastele de la laptop (cam jumatate!)...
Ca o paranteza, au copiii astia un senzor foarte fin si simt imediat starile sufletesti! Cand sunt bine si-mi vad de treburi si-mi merg toate pe roate, si el isi face de lucru singurel. Cand am nevoie de liniste, sa fiu eu singura sa imi revin, nu! Chiar atunci vine mai mult in sufletul meu si se tine scai!
Asa si ieri! Cand am vazut si laptopul desfigurat, am cedat nervos si am bufnit in plans. Am vrut sa ma vada, sa vad cum reactioneaza. Si oricum sunt de parere ca noi ca parinti nu trebuie sa ne ascundem mereu de copii cand avem probleme. A plans si el cu mine si mi-a zis: "Nu mai plange mami, te iubesc. Si tati te iubeste!"
La 2 ani si 6 luni... apoi am plans de fericire!
LATER EDIT: Am aflat de ce copilul meu nu era in apele lui in weekend. Saptamana trecuta a contractat un virus denumit si "mana-gura-picior", despre care nu mai auzisem pana acum. Ca simptome are mainile si picioarele pline de bubite rosii care se umplu de un lichid contagios. In gura la fel, un fel de afte, din cauza carora copii nu mai mananca. Abia azi (13.08.2014) s-au umplut de lichid... Partea proasta e ca e CONTAGIOS!!!
Ca si manifestare la copilul meu a suferit de: inapetenta joi si vineri, transpiratii, in weekend a avut o stare generala proasta - de aia a stat numai dupa "fusta" mea. Luni seara dupa ce am plecat de la gradi a facut pipi pe el de 2 ori... De azi, marti, stam in carantina (acuza dureri in gat) si azi vom lua si tratament de intarirea sistemului imunitar Isoprinosine sirop si pentru gat tantum verde. Dati un search pe google pentru mai multe detalii. E serioasa treaba! Am inceput si eu sa iau Isoprinosine...
Vineri, 11 iulie 2014
Zi memorabila pentru mine, ca om, ca femeie si mai ales ca mama. Am primit a nu stiu cata lectie ca o palma data de un copil mic, ca un dus rece in zilele toride de vara (cu lacrimi de bucurie). Mi-am dat seama ca am un copil pe care ma pot baza. Mi-am dat seama (pentru a nu stiu cata oara) ca un copil mic intelege mult mai multe decat credem noi. Ca, asa cum spune Maria Montessori, copilul lucreaza in liniste la adultul de maine, absorbind si incarnand totul din mediul in care traieste.
Hai s-o luam cu inceputul. De marti, 8 iulie m-am intors la serviciu dupa o pauza de aproape jumatate de an. Dar sa-l numesc serviciu ar insemna sa-l golesc de orice insemnatate. Dupa experienta cu corporatia (pe care nici in ruptul capului nu mai vreau s-o retraiesc) am zis ca data viitoare cand ma voi angaja (daca ma voi mai angaja) va fi ceva care sa-mi dea satisfactii. Cu alte cuvinte voi face ceva care sa-mi placa si care sa ma implineasca sufleteste. Am tot cautat joburi, dar nu ma vedeam iar la birou lucrand pentru un scop strain mie.
Printr-o intamplare am ajuns la o gradinita Montessori deschisa recent Kids at Work. Psihologia si subconstientul ma fascinau inca din copilarie. Eram atenta la nuantele din jurul meu si observam multe. Prin liceu citeam Sigmund Freud si am vazut cat de important in viata noastra activa este subconstientul. Observam comportamentele parintilor mei si ma gandeam ca eu cand voi fi parinte nu voi face asa. Cumva intuiam cat de importanta e copilaria, dar inca nu stiam cata importanta are ea pentru viitorul adult.
Stiam de Maria Montessori de mult, dar abia dupa ce am nascut am aprofundat observatiile ei. Cu cat citeam, cu atat ma felicitam (pentru unele din alegerile mele instinctive) si ma minunam cat de simplu si de complex, in acelasi timp, este copilul! Cu cat citeam mai mult observatiile Mariei Montessori, cu atat ma indragosteam de naturaletea fireasca care este necesara unui copil.
Azi, 11 iulie 2014, inainte sa mergem la gradinita am vorbit cu copilul meu serios, de la egal la egal. Este prima saptamana de cand mergem la graidnita si-l vedeam obosit (se trezise mai greu). Mi-era teama ca va prinde aversitate fata de gradinita, iar varianta "daca nu esti cuminte, sau dac anu te imbraci sau nu faci aia, nu mai mergem la gradinita" stiam ca va fi un esec total. Asa ca am abordat problema altfel: "Mami, azi la gradi am nevoie de ajutorul tau. Am nevoie sa ma ajuti cu ceilalti copii, contez pe tine, tu esti ajutorul meu de nadejde, da?" Ca orice adult care se respecta, nu am pus mare speranta in "da"-ul lui incantat, intrebandu-ma daca a inteles ceva, daca va mai tine minte pe parcursul zilei, etc.
Pana seara uitasem complet ce-l rugasem. Noaptea, dupa ce-l culc, descarc pozele pe calculator sa ma uit la ele. Mi-au sarit in ochi doua situatii clare care puteau fi incadrate in rugamintea mea de dimineata. Una si cea mai induiosatoare a fost cand Theo (2,5 ani) l-a imbratisat pe Andrei (2,1 ani), care incepuse sa planga de dorul mamei lui. Eu nu am stiut cum sa reactionez ca sa-l linistesc pe Andrei, caci era prima spatamana a mea acolo si inca nu avea incredere in mine. Dupa niste secunde in care eu ma gandeam ce sa fac (si care mi-au parut o eternitate) vad miracolul in fata mea: Theo si Andrei imbratisati.
Initial am avut impulsul sa intevin, de teama sa nu riposteze vreunul si sa se ajunga la animozitati. Dar mi-am infranat impulsul si am stat de-o parte observand. Nici macar o urma de aversitate! Andrei a acceptat imbratisarea lui Theo si au stat asa imbratisati, cat Vladimir le-a facut inconjurul observandu-i.
Iar la final, Andrei a mai primit o imbratisare de la Vladimir (1,6 ani)! :)
Sa mai spunca dupa acest episod Andrei a uitat complet de suparare?!? :)
A doua situatie este cand Theo ii citeste (vrea sa-i citeasca) lui Vladimir dintr-o carte:
A se observa multumirea de pe fata amandurora! Vladimir este multumit ca un copil mai mare ii citeste, iar Theo este multumit ca poate sa-i citeasca/povesteasca unui copil mai mic! :) Ar fi vrut Theo sa-i spuna mai multe, vedeam pe fata lui ca ar fi iesit mai multe cuvinte pe buze, dar nu-si gaseau drumul!
Ar mai fi si alte momente, dar dupa astea doua, mi-au dat lacrimile in linistea noptii cand mi-am amintit ca-i cereusem ajutorul si el mi-l daduse, asa cum stiu numai copiii. In liniste, firesc, la locul si momentul potrivite!
Va las sa va delectati si cu alte instante frumoase din aceeasi zi revelatoare de 11 iulie 2014:
Hai s-o luam cu inceputul. De marti, 8 iulie m-am intors la serviciu dupa o pauza de aproape jumatate de an. Dar sa-l numesc serviciu ar insemna sa-l golesc de orice insemnatate. Dupa experienta cu corporatia (pe care nici in ruptul capului nu mai vreau s-o retraiesc) am zis ca data viitoare cand ma voi angaja (daca ma voi mai angaja) va fi ceva care sa-mi dea satisfactii. Cu alte cuvinte voi face ceva care sa-mi placa si care sa ma implineasca sufleteste. Am tot cautat joburi, dar nu ma vedeam iar la birou lucrand pentru un scop strain mie.
Printr-o intamplare am ajuns la o gradinita Montessori deschisa recent Kids at Work. Psihologia si subconstientul ma fascinau inca din copilarie. Eram atenta la nuantele din jurul meu si observam multe. Prin liceu citeam Sigmund Freud si am vazut cat de important in viata noastra activa este subconstientul. Observam comportamentele parintilor mei si ma gandeam ca eu cand voi fi parinte nu voi face asa. Cumva intuiam cat de importanta e copilaria, dar inca nu stiam cata importanta are ea pentru viitorul adult.
Stiam de Maria Montessori de mult, dar abia dupa ce am nascut am aprofundat observatiile ei. Cu cat citeam, cu atat ma felicitam (pentru unele din alegerile mele instinctive) si ma minunam cat de simplu si de complex, in acelasi timp, este copilul! Cu cat citeam mai mult observatiile Mariei Montessori, cu atat ma indragosteam de naturaletea fireasca care este necesara unui copil.
Azi, 11 iulie 2014, inainte sa mergem la gradinita am vorbit cu copilul meu serios, de la egal la egal. Este prima saptamana de cand mergem la graidnita si-l vedeam obosit (se trezise mai greu). Mi-era teama ca va prinde aversitate fata de gradinita, iar varianta "daca nu esti cuminte, sau dac anu te imbraci sau nu faci aia, nu mai mergem la gradinita" stiam ca va fi un esec total. Asa ca am abordat problema altfel: "Mami, azi la gradi am nevoie de ajutorul tau. Am nevoie sa ma ajuti cu ceilalti copii, contez pe tine, tu esti ajutorul meu de nadejde, da?" Ca orice adult care se respecta, nu am pus mare speranta in "da"-ul lui incantat, intrebandu-ma daca a inteles ceva, daca va mai tine minte pe parcursul zilei, etc.
Pana seara uitasem complet ce-l rugasem. Noaptea, dupa ce-l culc, descarc pozele pe calculator sa ma uit la ele. Mi-au sarit in ochi doua situatii clare care puteau fi incadrate in rugamintea mea de dimineata. Una si cea mai induiosatoare a fost cand Theo (2,5 ani) l-a imbratisat pe Andrei (2,1 ani), care incepuse sa planga de dorul mamei lui. Eu nu am stiut cum sa reactionez ca sa-l linistesc pe Andrei, caci era prima spatamana a mea acolo si inca nu avea incredere in mine. Dupa niste secunde in care eu ma gandeam ce sa fac (si care mi-au parut o eternitate) vad miracolul in fata mea: Theo si Andrei imbratisati.
Initial am avut impulsul sa intevin, de teama sa nu riposteze vreunul si sa se ajunga la animozitati. Dar mi-am infranat impulsul si am stat de-o parte observand. Nici macar o urma de aversitate! Andrei a acceptat imbratisarea lui Theo si au stat asa imbratisati, cat Vladimir le-a facut inconjurul observandu-i.
Iar la final, Andrei a mai primit o imbratisare de la Vladimir (1,6 ani)! :)
Sa mai spunca dupa acest episod Andrei a uitat complet de suparare?!? :)
A doua situatie este cand Theo ii citeste (vrea sa-i citeasca) lui Vladimir dintr-o carte:
A se observa multumirea de pe fata amandurora! Vladimir este multumit ca un copil mai mare ii citeste, iar Theo este multumit ca poate sa-i citeasca/povesteasca unui copil mai mic! :) Ar fi vrut Theo sa-i spuna mai multe, vedeam pe fata lui ca ar fi iesit mai multe cuvinte pe buze, dar nu-si gaseau drumul!
Ar mai fi si alte momente, dar dupa astea doua, mi-au dat lacrimile in linistea noptii cand mi-am amintit ca-i cereusem ajutorul si el mi-l daduse, asa cum stiu numai copiii. In liniste, firesc, la locul si momentul potrivite!
Va las sa va delectati si cu alte instante frumoase din aceeasi zi revelatoare de 11 iulie 2014:
miercuri, 6 august 2014
Cum pregatim copilul pentru inceperea gradinitei/scolii?
Am primit de la SmartboxFamily cateva discuri audio pentru a-mi face o idee despre ce ofera ei si pentru a impartasi pe blog parerea personala, indiferent care ar fi ea. Mi-au lasat impresia de oameni seriosi si felicit initiativa lor de a ajuta parintii care se confrunta cu situatii noi. In acelasi timp, mi se pare ca aceste metode de ajutor nu sunt pentru orice parinte. Trebuie sa accepti ideea ca tu ca parinte nu esti atoatestiitor si ca poti gresi si mai ales ca ai mereu ceva nou de invatat!
Am mai ascultat si scris despre ce inseamna un copil disciplinat ("Copilul tau este disciplinat?"), un ghid de diciplinare fara pedepse cu sfaturi practice pentru situatii concrete. Si vor mai urma si alte situatii.
Cuprins:
1. Cum pregatim copilul pentru inceperea gradinitei
2. Cand ne apropiem de prima zi de gradinita
3. Cum sa facem mai usoare despartirile cand lasam copilul la gradinita
4. Cum gestionam diminetile dificile
5. Tranzitia spre scoala
Cum pregatim copilul pentru inceperea gradinitei mi se pare un ghid mai mult pentru copiii care incep gradinita mai tarziu, de pe la 3-4 ani si care se duc in sistemul traditional. Sunt situatii in care trebuie sa vorbesti cu copilul (de exemplu sa-l intrebi de ce se teme), sa-i spui povesti cu ce se poate intampla la gradinita, ce vor face acolo, plus alte idei de anticipare cu mult timp inainte. Dar si exemple pentru ziua de dinainte de gradinita, sau sfaturi pentru prima zi.
Sunt sfaturi foarte bune si pentru cei care merg in alte sisteme decat cel traditional. Ce am retinut dupa o prima ascultare: anticiparea este foarte importanta, povestile despre program, despre activitati, prima zi sa fie mai scurta, despartirile sa fie mai scurte sau mai lungi (in functie de copil) si inr-o nota vesela si relaxata pentru parinte (sau macar asta sa se vada in expresia fetei lui pentru a-i ramane o imagine pozitiva copiluluii). Sunt si multe solutii pentru diminetile dificile, cum sa le infrumusetam, cum sa le anticipam si cum sa le corectam.
Cum pregatim copilul pentru inceperea scolii mi-a placut pentru ca merge tot spre partea cu respectul fata de integritatea copilului, cum sa evitam anumite formulari pentru a nu-l descuraja in insusirea alfabetului, cititului si scrisului.
Daca il vreti si voi, cu atat mai bine, sunteti doar la un clic distanta. Am obtinut si o reducere: daca le comandati de la acest link aveti reducere fata de pretul oficial (30 lei in loc de 36 lei). :)
Mult succes in prima zi! :)
Am mai ascultat si scris despre ce inseamna un copil disciplinat ("Copilul tau este disciplinat?"), un ghid de diciplinare fara pedepse cu sfaturi practice pentru situatii concrete. Si vor mai urma si alte situatii.
Cuprins:
1. Cum pregatim copilul pentru inceperea gradinitei
2. Cand ne apropiem de prima zi de gradinita
3. Cum sa facem mai usoare despartirile cand lasam copilul la gradinita
4. Cum gestionam diminetile dificile
5. Tranzitia spre scoala
Cum pregatim copilul pentru inceperea gradinitei mi se pare un ghid mai mult pentru copiii care incep gradinita mai tarziu, de pe la 3-4 ani si care se duc in sistemul traditional. Sunt situatii in care trebuie sa vorbesti cu copilul (de exemplu sa-l intrebi de ce se teme), sa-i spui povesti cu ce se poate intampla la gradinita, ce vor face acolo, plus alte idei de anticipare cu mult timp inainte. Dar si exemple pentru ziua de dinainte de gradinita, sau sfaturi pentru prima zi.
Sunt sfaturi foarte bune si pentru cei care merg in alte sisteme decat cel traditional. Ce am retinut dupa o prima ascultare: anticiparea este foarte importanta, povestile despre program, despre activitati, prima zi sa fie mai scurta, despartirile sa fie mai scurte sau mai lungi (in functie de copil) si inr-o nota vesela si relaxata pentru parinte (sau macar asta sa se vada in expresia fetei lui pentru a-i ramane o imagine pozitiva copiluluii). Sunt si multe solutii pentru diminetile dificile, cum sa le infrumusetam, cum sa le anticipam si cum sa le corectam.
Cum pregatim copilul pentru inceperea scolii mi-a placut pentru ca merge tot spre partea cu respectul fata de integritatea copilului, cum sa evitam anumite formulari pentru a nu-l descuraja in insusirea alfabetului, cititului si scrisului.
Daca il vreti si voi, cu atat mai bine, sunteti doar la un clic distanta. Am obtinut si o reducere: daca le comandati de la acest link aveti reducere fata de pretul oficial (30 lei in loc de 36 lei). :)
Mult succes in prima zi! :)
luni, 4 august 2014
12 intrebari detaliate
As vrea sa detaliez cu exemple concrete acele intrebari amintite intr-o postare anterioara luate din The Full Montessori:
1. Are you encouraging his independence?
Sa incurajezi indepenta unui copil inseamna sa il lasi pe el sa faca acele lucruri pe care le poate face singur. Desigur, asta presupune timp, rabdare si dedicare din partea adultului, si mai ales viziunea pe termen lung. Ce ne intereseaza mai mult, sa avem curatenie in casa si copilul sa arate impecabil, sau copilul sa devina independent cat mai repede si mai firesc?
De exemplu: la 1-2 ani, un copil poate sa tina o cana de toarta, sa tina o lingura/furculita in mana, sa le duca la gura, etc.
De exemplu: la 2-3 ani, un copil poate sa se spele pe maini, sa se spele pe dinti, sa-si dea singur jos chiloteii (pana la 2 ani a renuntat deja la scutec, caci se face toilet training zilnic; iar cand se renunta la scutec, se renunta de tot, si ziua si noaptea! Nici eu nu stiam la momentul respectiv, il mai lasam noaptea sau ziua cand aveam drumuri mai lungi cu masina. Dar am observat ca mai mult bulversam copilul, caci se scapa iar pe el ziua), sa se incalte (anumite sisteme de prindere), sa se descalte, sa manance, sa puna la loc materialele cu care lucreaza, etc.
2. Do you involve him in the cooking, cleaning, and gardening?
Copiior oricum le place sa participa la activitatile in care te vede si pe tine, adultul, ca participi. Baiatul meu adora sa se joace cu coca, cu faina. Cand facem briose, el amesteca aluatul, pune hartiutele in tava de briose! :) Odata mi-a dat pestele prin malai, eu doar l-am pus la gatit!
La curatenie e bine sa participe, ca se invata cu intregul proces si si-l insusesc. Ei ajuta oricum bucurosi la pregatitul mesei, la stransul mesei, caci iubesc adultul nespus si vor sa-l multumeasca.
La gradinarit la fel, le place sa vada ca din samanta plantata de ei acum creste o floare/planta. Le place sa le stropeasca cu stropitoarea, sa grebleze, sa sape pamantul. Satisfactia pe care o cunosc din aceste activitati in care sunt implicati ii ajuta sa-si intareasca increderea in sine, sa-si formeze independenta.
Aici era implicat in taierea si lasatul sapunurilor la caponificat:
3. Do you let him play and work without interrupting him?
Aici facem cea mai crunta greseala: intrerupem mult prea des un copil atunci cand se concentreaza. Momentele de concentrare la copii sunt extrem de importante! Pe de o parte pentru ca intrerupem un act de invatare (care de cele mai multe ori nu va mai fi reluat), si pe de alta parte, cu timpul, isi va pierde abilitatea de concentrare. De aceea in Montessori exista 3 ore de lucru in care copilul este lasat sa-si aleaga cu ce lucreaza si este lasat sa exerseze pana cand doreste (=pana isi insuseste o deprindere/abilitate/cunostinta).
4. Do you avoid saying "good job" and instead celebrate his specific accomplishments?
Nu intrerupi copilul nici macar pentru a-i spune BRAVO (tot in ideea ca procesul de cunoastere este intrerupt si de cele mai multe ori nu va mai fi reluat niciodata). De fapt, "bravo" nici nu ar trebui sa existe in vocabularul nostru. Decat foarte rar, in momente de creatie artistica, sau cand isi depaseste un anumit stadiu de evolutie. Altfel va face lucrurile doar pentru acel BRAVO, fara sa mai aiba motivatia propriei reusite.
In schimb te poti bucura impreuna cu el de reusite, si-i poti aprecia incercarile cu "Te descurci foarte bine!", "Vad ca ai desenat o masina. Ce ai mai desenat?" Evitam generalizari de genul "Desenezi foarte frumos" sau "Esti un adevarat pictor"!!!
5. Do you set limits firmly and kindly, without resorting to rewards and punishments?
Exista limite setate in mod ferm si bland, dar fara recompense si fara pedepse! Copilului i se explica consecitele reale ale actiunilor sale. Fara minciuni! Iar daca refuza sa faca ceva (de exemplu sa stranga masa, sau sa puna ucariile la loc), la inceput ii spunem ca le facem noi pentru el, dar data viitoare ne asteptam sa le faca el. Apoi, daca tot nu functioneaza, si refuza in continuare sa coopereze, il luam cu noi sa asiste la stransul mesei, sau al mancarii de pe jos, etc. Magicul 3 functioneaza intotdeauna! Ii explici/arati (adultul trebuie sa fie ferm, sa se uite fix in ochii copilului) de 3 ori sau 3 zile la rand, apoi le va face singur GARANTAT! :)
6. Do you take your child out in nature and let him explore?
Explorarea naturii aduce mereu beneficii. Pe de o parte pentru ca il lasi pe el sa conduca expeditia, il lasi pe el sa ia initiativa. Pe de alta parte, natura ne incarca pozitiv pe toti si putem invata multe.
7. Does he sit with you at the dinner table?
Aici cred ca se refera la ideea ca la macar o masa sa fie toti membrii familiei impreuna. Este foarte important acest aspect, reunirea familiei dupa o zi plina, unde fiecare se revede, petrece timp impreuna, isi povestesc fiecare unul altuia ce au patit, ce au reusit, etc.
8. Do you read beautiful, high-quality literature with him?
Stimularea imaginatiei prin carti frumoase si de calitate, atat al aspectului fizic, cat si al continutului.
9. Do you limit his exposure to TV and computers?
Limitarea expunerii la televizor si calculator, sau un control cat mai bun al desenelor/emisiunilor vizionate de ei.
10. Do you respect his choice when he doesn't want to share a toy or participate in a group activity?
La fel de important este sa respectam decizia unui copil cand NU vrea sa imparta o jucarie cu alt copil. Pentru ei obiectele/jucariile sunt foarte personale. Este ca si cum ai cere unui adult sa imparta sotul/sotia cu altcineva. La fel este si pentru ei! Abia dupa varsta de 3-4 ani invata sa imparta lucrurile.
11. Do you have conversations with him while making eye contact?
In momentul in care discutam cu el, trebuie sa-l privim in ochi! Foarte important! Altfel il pierdem, nu-i acordam atentia cuvenita, si el simte asta.
12. Are you modeling respect, acceptance, and peace?
Puterea exemplului este cruciala! Ce vede in casa, asa va face si el. Daca vrei ca el sa invete respectul, trebuie sa-l respecti pe el mai intai. Eu am observat la copilul meu ce incantat era cand ii spuneam multumesc pentru orice imi dadea! :) Si acum zice si el multumesc/cu placere. Si nicio secunda nu i-am impus sa spuna multumesc! Doar pentru ca eu i-am spus lui multumesc! :)
Daca vrei sa-l inveti acceptarea, accepta-l si tu pe el asa cum este, cu limitarile caracteristice varstei. S-ar putea ca mai tarziu sa te accepte si el in limitele varstei tale.
Daca vrei sa-l inveti pacea, atunci fii bun cu el si va creste un adult echilibrat.
Cam astia sunt cei 12 pasi de urmat daca nu-ti permiti o gradinita Montessori!
P.S.: Chiar daca un copil merge la o gradinita Montessori, nu este suficient. Aceste indrumari trebuie urmate oricum si acasa pentru rezultate optime!
Sper ca a fost de ajutor articolul meu. Daca mai aveti ceva de completat, va invit sa lasati comentarii cat mai multe!!!
1. Are you encouraging his independence?
Sa incurajezi indepenta unui copil inseamna sa il lasi pe el sa faca acele lucruri pe care le poate face singur. Desigur, asta presupune timp, rabdare si dedicare din partea adultului, si mai ales viziunea pe termen lung. Ce ne intereseaza mai mult, sa avem curatenie in casa si copilul sa arate impecabil, sau copilul sa devina independent cat mai repede si mai firesc?
De exemplu: la 1-2 ani, un copil poate sa tina o cana de toarta, sa tina o lingura/furculita in mana, sa le duca la gura, etc.
De exemplu: la 2-3 ani, un copil poate sa se spele pe maini, sa se spele pe dinti, sa-si dea singur jos chiloteii (pana la 2 ani a renuntat deja la scutec, caci se face toilet training zilnic; iar cand se renunta la scutec, se renunta de tot, si ziua si noaptea! Nici eu nu stiam la momentul respectiv, il mai lasam noaptea sau ziua cand aveam drumuri mai lungi cu masina. Dar am observat ca mai mult bulversam copilul, caci se scapa iar pe el ziua), sa se incalte (anumite sisteme de prindere), sa se descalte, sa manance, sa puna la loc materialele cu care lucreaza, etc.
2. Do you involve him in the cooking, cleaning, and gardening?
Copiior oricum le place sa participa la activitatile in care te vede si pe tine, adultul, ca participi. Baiatul meu adora sa se joace cu coca, cu faina. Cand facem briose, el amesteca aluatul, pune hartiutele in tava de briose! :) Odata mi-a dat pestele prin malai, eu doar l-am pus la gatit!
La curatenie e bine sa participe, ca se invata cu intregul proces si si-l insusesc. Ei ajuta oricum bucurosi la pregatitul mesei, la stransul mesei, caci iubesc adultul nespus si vor sa-l multumeasca.
La gradinarit la fel, le place sa vada ca din samanta plantata de ei acum creste o floare/planta. Le place sa le stropeasca cu stropitoarea, sa grebleze, sa sape pamantul. Satisfactia pe care o cunosc din aceste activitati in care sunt implicati ii ajuta sa-si intareasca increderea in sine, sa-si formeze independenta.
Aici era implicat in taierea si lasatul sapunurilor la caponificat:
3. Do you let him play and work without interrupting him?
Aici facem cea mai crunta greseala: intrerupem mult prea des un copil atunci cand se concentreaza. Momentele de concentrare la copii sunt extrem de importante! Pe de o parte pentru ca intrerupem un act de invatare (care de cele mai multe ori nu va mai fi reluat), si pe de alta parte, cu timpul, isi va pierde abilitatea de concentrare. De aceea in Montessori exista 3 ore de lucru in care copilul este lasat sa-si aleaga cu ce lucreaza si este lasat sa exerseze pana cand doreste (=pana isi insuseste o deprindere/abilitate/cunostinta).
4. Do you avoid saying "good job" and instead celebrate his specific accomplishments?
Nu intrerupi copilul nici macar pentru a-i spune BRAVO (tot in ideea ca procesul de cunoastere este intrerupt si de cele mai multe ori nu va mai fi reluat niciodata). De fapt, "bravo" nici nu ar trebui sa existe in vocabularul nostru. Decat foarte rar, in momente de creatie artistica, sau cand isi depaseste un anumit stadiu de evolutie. Altfel va face lucrurile doar pentru acel BRAVO, fara sa mai aiba motivatia propriei reusite.
In schimb te poti bucura impreuna cu el de reusite, si-i poti aprecia incercarile cu "Te descurci foarte bine!", "Vad ca ai desenat o masina. Ce ai mai desenat?" Evitam generalizari de genul "Desenezi foarte frumos" sau "Esti un adevarat pictor"!!!
5. Do you set limits firmly and kindly, without resorting to rewards and punishments?
Exista limite setate in mod ferm si bland, dar fara recompense si fara pedepse! Copilului i se explica consecitele reale ale actiunilor sale. Fara minciuni! Iar daca refuza sa faca ceva (de exemplu sa stranga masa, sau sa puna ucariile la loc), la inceput ii spunem ca le facem noi pentru el, dar data viitoare ne asteptam sa le faca el. Apoi, daca tot nu functioneaza, si refuza in continuare sa coopereze, il luam cu noi sa asiste la stransul mesei, sau al mancarii de pe jos, etc. Magicul 3 functioneaza intotdeauna! Ii explici/arati (adultul trebuie sa fie ferm, sa se uite fix in ochii copilului) de 3 ori sau 3 zile la rand, apoi le va face singur GARANTAT! :)
6. Do you take your child out in nature and let him explore?
Explorarea naturii aduce mereu beneficii. Pe de o parte pentru ca il lasi pe el sa conduca expeditia, il lasi pe el sa ia initiativa. Pe de alta parte, natura ne incarca pozitiv pe toti si putem invata multe.
7. Does he sit with you at the dinner table?
Aici cred ca se refera la ideea ca la macar o masa sa fie toti membrii familiei impreuna. Este foarte important acest aspect, reunirea familiei dupa o zi plina, unde fiecare se revede, petrece timp impreuna, isi povestesc fiecare unul altuia ce au patit, ce au reusit, etc.
8. Do you read beautiful, high-quality literature with him?
Stimularea imaginatiei prin carti frumoase si de calitate, atat al aspectului fizic, cat si al continutului.
9. Do you limit his exposure to TV and computers?
Limitarea expunerii la televizor si calculator, sau un control cat mai bun al desenelor/emisiunilor vizionate de ei.
10. Do you respect his choice when he doesn't want to share a toy or participate in a group activity?
La fel de important este sa respectam decizia unui copil cand NU vrea sa imparta o jucarie cu alt copil. Pentru ei obiectele/jucariile sunt foarte personale. Este ca si cum ai cere unui adult sa imparta sotul/sotia cu altcineva. La fel este si pentru ei! Abia dupa varsta de 3-4 ani invata sa imparta lucrurile.
11. Do you have conversations with him while making eye contact?
In momentul in care discutam cu el, trebuie sa-l privim in ochi! Foarte important! Altfel il pierdem, nu-i acordam atentia cuvenita, si el simte asta.
12. Are you modeling respect, acceptance, and peace?
Puterea exemplului este cruciala! Ce vede in casa, asa va face si el. Daca vrei ca el sa invete respectul, trebuie sa-l respecti pe el mai intai. Eu am observat la copilul meu ce incantat era cand ii spuneam multumesc pentru orice imi dadea! :) Si acum zice si el multumesc/cu placere. Si nicio secunda nu i-am impus sa spuna multumesc! Doar pentru ca eu i-am spus lui multumesc! :)
Daca vrei sa-l inveti acceptarea, accepta-l si tu pe el asa cum este, cu limitarile caracteristice varstei. S-ar putea ca mai tarziu sa te accepte si el in limitele varstei tale.
Daca vrei sa-l inveti pacea, atunci fii bun cu el si va creste un adult echilibrat.
Cam astia sunt cei 12 pasi de urmat daca nu-ti permiti o gradinita Montessori!
P.S.: Chiar daca un copil merge la o gradinita Montessori, nu este suficient. Aceste indrumari trebuie urmate oricum si acasa pentru rezultate optime!
Sper ca a fost de ajutor articolul meu. Daca mai aveti ceva de completat, va invit sa lasati comentarii cat mai multe!!!
duminică, 3 august 2014
Distractie pentru toate varstele, part II
Promisesem in articolul anterior (in care oricum am pus si noi pozele noastre) ca revin cu sesiunea foto de la petrecerea copiilor din Straulesti, 14 iunie 2014. De pe vremea cand stateam acasa si nu mai stiam cum sa ne distram. Iata-le:
Si de incheiere, din cele cu mami am ales-o pe asta:
In rest, cam in toate alergam dupa el sa stam la pozat, sa-i trag pantalonii, sa nu cada, sa-l sterg de inghetata, etc. :D
Ne-a placut la petrecere amandurora! :) Mai venim!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)