PartoSure, test pentru determinarea PRN (Perioada Ramasa pana la Nastere)

Dragelor si dragilor!

Ieri, 11 decembrie 2013 am asistat la un moment istoric! Am fost invitata la lansarea unui test inovativ pentru femeile insarcinate: PartoSure in cadrul caruia au vorbit Dr. Ruxandra Dumitrescu, medic primar obstetrica-ginecologie, si Paula Negritoiu, life coach. La lansare au fost invitate si trei vedete locale: Dana Rogoz si Anca Lungu, amandoua insarcinate, si Ioana Ginghina (care isi mai doreste un copil). Din cate am inteles acest test a fost foarte asteptat in America, unde femeile insarcinate rareori ajung la un consult ginecologic pe toata perioada de sarcina! Iar daca ajung, medicul este foarte scump si sunt foarte putini medici. Asa ca de cele mai multe ori femeile nu ajung la medic si nasc cu moasa...cel putin asa ni s-a spus la prezentare. Mie una mi se pare un scenariu cam horror, iar daca asa stau treburile, n-as vrea sa fiu gravida si sa trebuiasca sa nasc in America!



Dar iata ca s-a lansat un test similar celui de sarcina, care iti indica daca in urmatoarele 7 zile urmeaza sa nasti sau nu. Cum? Simplu: detecteaza cu claritate prezenta proteinei PAMG-1 (Placental alpha-microglobulin-1), determinand astfel timpul ramas pana la nastere. Adica te poate preveni in caz de nastere prematura, ca sa poti lua masurile necesare impreuna cu medicul pentru a pregati un fat prematur pentru viata extra-uterina. Avand o prietena care a pierdut o sarcina, si cunoscand si cazul altor femei gravide care au pierdut ani la randul multe sarcini din cauza trombofiliei, am intrebat daca este valabil si in acest caz. Evident ca raspunsul a fost negativ, pentru ca mai devreme de 20 de saptamani facem testul degeaba.

„Gratie inovatiilor medicale, gravidele din Romania pot beneficia in prezent de un test care poate elimina atat insecuritatea nasterii, cat si riscurile la care este predispus un bebelus prematur. PartoSure este un test non invaziv, care nu necesita examen cu valve si poate fi utilizat atat de medicul specialist, cat si de pacienta, in intimitatea casei sale. Citirea testului se face in cateva minute, avand o acuratete de ~99%, fapt demonstrat de studiile clinice”, precizeaza Dr. Ruxandra Dumitrescu, medic primar obstetrica-ginecologie. Testul se aseamana cu un test de sarcina, are aceleasi doua liniute in caz de nastere prematura. Se introduce un betisor cu vata in varf in vagin pentru preluare de secretie, dupa care se dizolva intr-o eprubeta intr-un lichid (30 secunde), apoi se introduce testul n acel lichid si se asteapta pana la 5 min sa se coloreze liniutele. Kitul PartoSure contine un betisor steril, o eprubeta si o banda de test, ambalate intr-un sac de plastic. Pentru detalii gasiti pe pagina oficiala partosure.com.

Acest test a fost conceput pentru a se evita probleme de genul:

- in caz de ruptura de membrana cand pot aparea urmatoarele complicatii: suferinta fetala, nastere prematura, infectie neo-natala/materna, prolaps de cordon ombilical, decolare prematura de placenta, endometrite postpartum.
- in caz de nastere prematura, nou-nascutul prematur poate avea complicatii pe termen scurt de tipul: hemoragii cerebrale, probleme cardio-respiratorii, infectii neunatale;
- iar ca si complicatii pe termen lung: retinopatie de prematuritate, sechele neuro-psihice.

Acest test se adreseaza urmatoarelor cazuri:

- gravidelor dupa 20 de saptamani de sarcina cu semne si simptome sugestive de nastere prematura;
- iti arata daca este risc de naster prematura in urmatoare le 7 zile;
- daca risti sa nasti prematur, ai astfel oportunitatea sa te pregatesti (cu medicatie din partea medicului: corticosteroizi si/sau tocolitice) pentru a evita toate problemele mentionate mai sus;
- daca vrei sa pleci intr-o calatorie mai lunga cu masina sau cu avionul si vrei sa stii ca poti pleca linistita;
- pentru a evita metode invazive de control si spitalizari prelungite.

Suna a investitie buna, desi mi se pare foarte scump: 260 lei! Se poate comanda de pe siteul testdenastere.ro.


Voi, femeile insarcinate, ce ziceti? Vi sa pare util? Ati da 260 lei pentru a afla daca urmati sa nasteti prematur?

Originea cancerului/bolilor este in creier&CORPUL SE VINDECA SINGUR!

Am dat peste un articol mega-interesant pe financiarul.ro si nu aveam cum sa nu-l impratasesc si cu voi! Pe scurt zice asa: originea bolilor/cancerului este in creier. Din cauza unor socuri psihice pe care le suferim si peste care nu trecem, asa se "imbolnavesc" anumite organe din corp.

De prin anii '70 un doctor german Ryke HAMER a descoperit ca fiecarui organ din corp ii corespunde o parte a creierului si a observat ca pentru acelasi tip de cancer, era afectata aceeasi zona a creierului. Tipul conflictului determina zona afectata. De exemplu: in caz de cancer la plamani, este vorba de un soc de tipul "frica de moarte", caci panica de moarte este echivalenta cu incapacitatea de a respira. Odata cu socul datorat fricii de moarte, celulele pulmonare alveolare care regleaza respiratia incep instantaneu sa se multiplice, formind o tumoare pulmonara. In cazul cancerului de san, este vorba de un conflict de tipul "mama-copil" sau "probleme cu partenerul". Aceste tipuri de conflicte impacteaza intotdeauna vechiul creier, in zona care controleaza glandele producatoare de lapte. O femeie poate suferi un conflict de tipul mama-copil, intrucat isi face foarte multe griji, atunci cand copilul ei este ranit sau se imbolnaveste grav, foarte brusc. Pe durata fazei de stres, cat conflictul este activ, celulele glandei mamare continua sa se multiplice, formand o tumora. Puteti citi mai multe in articol.

Uluitor, nu-i asa? Si mai uluitor este ca doctorului care a descoperit acest diagnostic revolutionar i s-au tot pus bete in roate si a fost hartuit 25 de ani de "medicila oficiala", nu i s-a recunoscut teza depusa in 1981 la Facultatea de Medicina a Universitatii din Tübingen. Si asta pentru ca depistand cauza cancerului, a descoperit si metode de vindecare fara medicamente, fara operatii, fara orice altceva, decat cu vorbe! Si asta se intampla dintr-un motiv foarte simplu si logic: CORPUL SE VINDECA SINGUR! Rata de vindecare a pacientilor lui a fost foarte mare. Un procuror public a fost nevoit sa recunoasca in timpul procesului, ca dupa 5 ani, 6000 din 6500 de pacienti cu cancer in faza terminala erau inca in viata. In cazul tratamentelor conventionale, cifra aceasta este inversa.

Va dati seama ca cineva acolo sus nu ne vrea binele? Va dati seama ca suntem indoctrinati, tinuti in intuneric pentru ca sunt niste interese foarte "valoroase" la mijloc?!? Si asta nu e singurul exemplu, dar este foarte bine documentat articolul si foarte logic.

Pentru mult mai multe detalii, intrati aici: http://www.financiarul.ro/2011/05/24/descoperiri-uluitoare-despre-adevaratele-cauze-ale-cancerului-corpul-se-vindeca-singur/

Voi ce ziceti?

Ultima luna din an (2013). Punct. Si de la capat!

Prima zi din prima saptamana a celei de-a 12-a luni a anului 2013! Fantastic cum timpul trece chiar daca noi ne oprim!

Ma simt ca in al 12-lea ceas cand as vrea sa ingras porcul cat nu l-am ingrasat tot anul. De mult timp imi doresc sa investesc mai mult in mine, dar mereu ce am inceput am abandonat:

- am inceput un curs de dans, dar dupa cateva luni de zile, l-am lasat, caci eram prea obosita dupa serviciu (si oricum nu eram multumita de mine, caci mi se parea ca nu avansez, fara sa-mi dau seama ca nu rezultatul ma interesa, eu ma incarcam cu energie pozitiva doar fiind acolo);
- am inceput lectii de germana printr-o metoda lunara acasa, care timp de un an de zile imi garanta ca voi atinge un nivel macar de incapatori DACA exersam macar 15 min pe zi! Suna incredibil de usor, nu-i asa? La fostul job aveam un coleg german, si-l mai rugam sa-mi corecteze propozitiile, eram asa entuziasmata! Cu timpul, dupa alte cateva luni de zile, l-am abandonat, caci seara dupa program picam lesinata de oboseala ca nu mai reuseam nimic.
- am vrut sa ia permisul auto prin 2008, am facut scoala - pe aia am dus-o pana la capat, caci am platit-o din buzunar si m-a costat ceva! Dar n-am facut nicio lectie de legislatie cu niciun instructor si am picat examenul scris de vreo 3 ori... Am mai avut o tentativa la vreo 2 ani ulterior, care a esuat lamentabil din fasa.

Acum imi si este teama sa ma reapuc de teste, caci imi este o frica groaznica de un alt esec. Acum sunt in situatia in care imi doresc anumite lucruri in viata mea, dar ma ia o teama paralizanta de eventualitatea unui esec. Sau sunt asa de sigura de esec (caci si lumea din jur contribuie la parerea si stima de sine), incat nici nu-mi mai propun sa incep scoala auto sau orice altceva!

Acum cativa ani eram motivata si fiecare zi o infruntam in forta. Imi doream: mai multi bani, o viata de familie echilibrata, casa, masina, catel, purcel (fara sa sap mai adanc in sinea mea, fara sa ajung la dorintele mele cele mai adanci). La serviciu totul mergea din plin. Schimbarile pe care mi le-am dorit, s-au adeverit: mi-am gasit un job mai bine platit, am gasit si un barbat pe care sa-l accept ca si sot (adica un sot perfect pentru mine!). Eram tanara, plina de energie si simteam ca pot muta muntii din loc! De asta cand sotul mult dorit a sosit, ne-am aruncat in valtoarea vietii, ne-am casatorit si la scurt timp a sosit si copilul. Ba chiar la nunta eram insarcinata dar eu nu stiam! :) Nu a fost panificat, desi amandoi iubim copii si am fost fericiti la o asemenea veste! A fost o perioada minunata si se vedea si pe mine: radiam! Imi spusesera si prietenii ca se vede pe mine ca infloresc.

Erau niste semne care ar fi trebuit sa ma puna pe ganduri. Ca de exemplu faptul ca numai dupa 6 luni de zile de job mult dorit si mult visat, entuziasmul si motivatia mi-au cam disparut... Simteam ca viata mea nu e pe drumul cel bun, ca vreau sa fac ceva semnificativ cu viata mea, eu imi doream un alt drum... Pe atunci credeam ca detin controlul asupra vietii mele si de aceea nu am facut nimic pentru mine, am continuat pe un drum pentru ca altii imi spuneau ca este drumul bun pentru mine. Si oricum, alternativa nu aveam, pentru ca nu am vreo specializare care sa-mi permita un trai decent.

Socul a venit cand am ramas acasa cu copilul si am vazut cat de goala sunt... Am fost cea mai fericita femeie, sotie si mama din lume, sa nu ma intelgeti gresit! Dar dupa o vreme in care ma ocupam DOAR de mamicit, nevestit si gospodarit, am simtit nevoia de ceva mai mult, ceva in plus care sa-mi dea si alte satisfactii. Am tot cautat si cautat si atunci am avut o revelatie-soc: nu stiam ce vreau sa ma fac cand voi fi mare! Teribil de ingrozitor acest gand!

Voua vi s-a intamplat ceva similar?

Povestea lui Jester, carti de descarcat si colorat gratuit

Dragi mamici,

Daca vreti carti de colorat pentru cei mici, am gasit, da fapt m-au gasit ei pe mine! Ati auzit de "Povestea lui Jester"? Sunt carti frumoase de colorat pentru cei mici, pe care le puteti descarca gratis, le puteti capsa si asa obtineti propriile carti de colorat! Nu e minunat?

Uite aici linkul: Povestea lui Jester.

Spor la colorat! :)

Cat investim in schimbarile de dinainte de nastere?

Dragi viitoare mamici,

Aceasta postare este pentru femeile care au aflat ca sunt insarcinate.

Consumerismul din ziua de azi ne-a spalat atat de bine creierii, incat acum fiecare femeie insarcinata isi doreste cu disperare o camera doar a copilului.

Hai sa ne gandim putin cum traiesc oamenii simpli de la tara...

Hai sa na gandim cum traiau oamenii acum cateva sute si sute de ani, sau mai bine...

Si mai ales, sa ne gandim in primul si-n primul rand la binele copilului, la ce are el nevoie. Culmea! El nu are nevoie de lucruri, el are nevoie de parinti, de niste brate dragastoase care sa-l tina la piept, de hrana si de multa si neconditionata dragoste, atat!

Nu mai stiu daca intainte sa nasc sau dupa, cert este ca la un moment dat am citit blogul unei mamici care se ocupa si de design interior si sfatuia sa nu mai aruncam banii pe reamenajari in apartament, in atatea lucruri inutile pentru copil, si sa investestim mai degraba intr-un dressing, care este muuult mai practic. Un dressing este mult mai util pentru toata familia, mai ales ca se mareste si ai nevoie de multe si incapatoare spatii de depozitare. O zugraveala este iarasi binevenita, ca sa faci o curatenie temeinica in toata casa. Eventual te mai joci cu culorile, colorezi un perete din camera, sau pictezi desene animate viu colorate pentru cel mic, asa va avea pe ce se uita cand sta lungit pe spate.

Recunosc cu mana pe inima ca si eu daca as fi avut mai multi bani as fi cheltuit mult mai mult. Daca n-ar fi fost sotul meu sa ma mai tempereze, sigur as fi facut si un card de credit. De fapt, el avea atitudinea nu luam nimic pana nu nasti, iar eu eram euforica si as fi luat toot ce se poate! :))) Pana la urma am ales calea de mijloc, evident.

Cand ma gandesc acum dupa aproape doi ani, acea euforie trece dupa cateva luni, un an maxim si apoi iti revii. Pe multe mamici le-am auzit dupa cateva luni de zile: a, pai patutul e doar mobila sau spatiu de depozitat, sterilizatorul de biberoane nu l-am folosit pentru ca am alaptat, caruciorul nu este deloc practic intr-un oras ca Bucurestiul unde NU SUNT RAMPE! Mai bine iei un wrap, o manduca, o luna sau un mei-tai si toata lumea e mai castigata!

Lucrusoare de imbracat am luat doar pentru spital,3 bodyuri si 2 pantaloni si au fost suficiente, ca au inceput sa curga de la rude. Carora le multumim mult pe aceasta cale! :)

Deci, nu va mai speriati ca trebuie sa cumparati o gramada de lucruri! Noi am luat cred ca cel mai ieftin patut cu putinta: 150 lei de la IKEA! Si exemplele continua. Poti cumpara hainute la preturi infime de la mamici care vand, etc. Solutii se gasesc, doar sa cauti! De la sotul meu am invatat ca gasesti si ieftin si bun si calitate si frumos!

Ce ziceti? Sunteti de acord? (astept parerile mamicilor care au trecut prin aceasta poveste!)
Dezbatem? E cineva impotriva?

E bataia rupta din rai? Sau "beneficiile" educatiei negre

In ultima vreme, surprinzator, dar citesc (avand in vedere ca m-am intors la serviciu)! Citesc doua carti in paralel, despre care nu credeam ca pot avea legatura, dar la un moment dat mi-a fost clara legatura ca lumina zilei! Nu citesc in paralel de obicei, dar am fost obligata de circumstante (citesc la birou o carte in format pdf, ca sa nu se prinda sefa ca fac altceva decat sa muncesc! sper ca nu citeste si ea postarea mea... :P)

Oricum ar fi, ca o alta inroducere, inainte sa devin mama, eram de parere ca bataia e rupta din rai. Pe aceasta cale o rog pe sora mea sa ma ierte pentru bataile pe care le-a incasat din partea mea cand era mica si ramanea doar cu mine...

Am descoperit doua carti deosebite! Prima se numeste "Limbajul trupului" de Alice Miller si a doua "Retete de jocuri" de L Cohen (sau Playful Parenting).

Ca idee generala comuna: COPILARIA ESTE CEA MAI IMPORTANTA PERIOADA DIN VIATA UNUI OM! De ea depinde personalitatea adultului, capacitatea lui de a se integra in societate, capacitatea de relationare cu semenii, reusitele sau esecurile. ABSOLUT TOTUL depinde de copilarie!

Alice Miller numeste bataile, mutilarile, etc, abuzuri. Lawrence Cohen, psiholog pediatru, merge mai departe si depaseste crizele/problemele, si in general momentele cand ne vine sa le rezolvam prin bataie, prin joc.

Revolta trupului spune asa: cu cat ne refulam mai mult niste sentimente legate de parintii nostri, cu atat trupul sufera, pentru ca el nu se minte. Din cauza regulilor de morala din societatea noastra, suntem atat de indoctrinati, incat nici macar nu indraznim sa ne acuzam parintii pentru traumele din copilarie! Dar in momentul in care constientizam asta, si ne inconjuram de persoane cu care putem comunica, problemele de sanatate trec.

Retete de jocuri spune: coboara la nivelul copilului si joaca-te cu el! Copilul are nevoie sa-si umple paharul (metafora pentru incarcarea bateriilor afective). Jocul poate sa rezolve multe probleme de comportament, poate reface legatura dintre copil si parinti. Dupa felul in care se joaca un copil iti poti da seama ce probleme are, ce emisiuni priveste la televizor, etc. Ca si exemple: joaca de-a doctorul, il ajuta pe copil sa-si descarce teama de injectii si prin invesarea rolului, el detine controlul - lucru foarte important. Joaca are efectul de vindecare a sufletului si a problemelor copiilor pentru ca ei nu stiu sa se exprime.

Si v-as putea spune mult mai multe, dar ii voi lasa pe autori, caci ei spun cel mai bine! Lectura placuta!

PSș a fost scrisa in primavara-vara cred dar nepublicata.

Confesiuni I

Vine un moment in viata cand banii nu te mai motiveaza. Nu credeam ca la mine se va intampla atat de curand. Am ajuns la varsta de 30 de ani, am facut un copil, am realizat multe alaturi de sotul meu in doar 4 ani si acum banii nu ma mai motiveaza. Cam asa s-ar rezuma viata mea la momentul de fata.

Adevarul e ca trec printr-o perioada foarte solicitanta si am momente cand cedez. Am ganduri de auto-anihilare pentru ma aflu intre ciocan si nicovala. Dar am nevoie sa aleg pentru mine si cand o voi face sper ca cei iubiti sa ma inteleaga. Poate daca nu era puiul nostru la mijloc mi-ar fi fost mai usor sa iau decizia care sa-mi salveze sufletul. Dar tot el este cel care ma salveaza de la auto-distrugere.

De curand am auzit pe cineva povestind o scena dintr-un film si pentru ca nu a retinut detaliile a zis ca e neinteresant. Era vorba despre fiica unor parinti divortati si tatal ei trebuia sa-si pastreze jobul ca sa-si poata vedea fiica. Ma rog, cu aproximatie, era vorba despre familie, mai exact parinti si copii, ceva emotionant care se poate intampla si in viata reala. Deci mi se pare o siuatie interesanta. Dar persoana respectiva nu are copii. Ce rau imi pare ca nu i-am zis atunciȘ ȚNeinteresant? Sa vezi ce interesanta devine viata cand ai copil! Este cel mai interesant lucru ce ti se poate intampla, si n-o sa intelegi niciodata pana n-o sa ai copii!Ț

Da, un copil iti schimba viata si odata cu el inveti si tu mai multeȘ depre tine, despre viata, despre oameni. Totul parca ti se prezinta din alt unghi. Este o experienta unica. In momentele mele de negare a propriei fiinte, copilul pe care l-am nascut m-a facut sa capat forta necesara de a continua. Cum sa-l las fara mama lui si sa se intrebe, sa se complexeze, sa-l obsedeze gandulȘ oare de ce s-o fi sinucis mama mea? Oare nu ma iubea? Oare nu-i pasa de mine? Oare era bolnava psihic si voi fi si eu la fel? Si mai ales ca abia astept sutele, miile de clipe minunate impreuna ce vor urma! Cu cat creste mai mare, cu atat creste si iubirea dintre noi, si nu ma pot opri sa nu ma minunez de el. Mi s-a parut o minune cand l-am nascut (si asta numai o mama poate intelege sdespre ce vorbesc) si mi se pare si acum o minuneȘ cate lucruri noi invata in fiecare zi si cat este de voios.

Da, probabil ca maternitatea m-a schimbat. Inainte banii ma motivau, acum nu mai e asa. Acum altceva are prioritatateȘ familia, oamenii care ma-nconjoara si momentele impreuna. Este o perioada din viata mea cand se schimba iar prioritatile. Imi aduc aminte de primul asemenea momentȘ eram in anul al treilea de facultate si-mi cautam disperata de lucru de un an deja! M-a acceptat o gradinita privata desi nu aveam experienta si la interviu nici nu am intrebat de salariu, nu contau conditiile contractuale, eu voiam doar sa-mi fac experienta sa am un start in cariera. Dupa aproape un an de zile se intampla sa fiu si in ultimul an de facultate, prioritatile mele s-au schimbat. De aici si plecarea mea de la acea gradinita, pentru ca am indraznit sa intreb de drepturile mele.

Si acum la fel, imi doresc un serviciu care sa-mi faca placere, sa-mi umple sufletul de implinire. Sa fac ceva care sa conteze pentru mine, nu doar sa ma zbat si sa-mi stric sanatatea si sa-mi irosesc timpul furat familiei doar ca sa faca altii bani prin niste lucruri golite de orice insemnatate culturala sau sufleteasca (cum ar fi reinnoirea de contract de suport tehnic...) si care te reduce la stadiul de robotel...

Intr-o zi voi fi libera...

Rochita de mireasa San Patrick, 2008, cu margelute aplicate manual

Dragele mele mamici,

Daca nu ati fost inca mirese, sau daca stiti printre prietenele voastre viitoare mirese, am o rochita superba de mireasa!

Iat-o:

Toate informatiile necesare, in mesaj privat.

Sper sa gaseasca o mireasa care s-o iubeasca asa cum am iubit-o eu...

Ganduri de iunie (de tanara mamica)

Nu stiu cum si de ce, azi m-am pomenit gandindu-ma la vremurile cand eram mica. De fapt, mi-am amintit: un coleg vorbeste la telefon cu o ruda si de fiecare data cand vorbesti cu cineva la telefon (el sau eu), ce poti raspunde: "Ce sa fac, muncesc..." Ce altceva ai putea sa faci? Ei uite, altii nu muncesc toata ziua ca noi. Acum sunt alte vremuri, chiar daca nu muncim fizic, muncim toata ziua. Ca o comparatie cu generatiile trecute: cine munceste mai mult, noi, ca stam 9 ore in fata ecranului si ne epuizam psihic, sau bunicii nostri care sapau via, porumbul, etc.?

Ei si m-am pomenit gandindu-ma la vremea cand eram mica si mama termina programul la 4 si venea acasa si gatea, facea curat, totul era linistit, relaxat. Cunoasteti atmosfera? Si partintii nu erau asa stresati in ceea ce priveste educatia copiilor lor, cu cine ii lasa, ce le da sa manance, etc. De fapt, cred ca parintii nostri nu erau asa stresati ca acum pentru ca ei au prins perioada anilor 60'. Inca mai cred ca mama mea a ramas pe undeva pe acolo. Nu se gandeau asa de mult inainte sa faca un avort, etc. Nu dadeau atata importanta unui fat, nu stiau atat de multe ca azi, cand stiinta a desoperit ca un fat simte durere, placere, aude inca din burtica mamei...

Nu, totul era curat, in parametri normali, toata lumea avea aceeasi mobila, erau putine sortimente de mancare. Nimeni nu se gandea daca mancarea contine E-uri, daca e plina de hormoni, daca e canerigena, etc.

Pe cand azi... nu stiu, dar totul mi se pare schimbat radical.

Si ma intreb: cat se mai poate schimba lumea pana se vor face copii nostri mari?!?!?!?

Un an si patru luni minunate!

Undeva pe un site de socializare am vazut un mesaj ceva de genul: cand se naste un copil, se naste si o mama. Foarte adevarat! Dar nu in sensul ca odata cu nasterea esti si invatata, ci in ideea ca iti schimba viata radical (si doar tie ca mama! Acum nu mai sustin egalitatea intre sexe :D) si cu timpul inveti sa fii alt om, inveti sa fii mama. Dar asta doar daca iti cresti puiul langa tine zi si noapte. Doar asa va cunoasteti si va acomodati mai bine.

Este o viata cu totul si cu totul diferita fata de perioada de dinainte. Acum ramane la latitudinea fiecarei mame cum priveste aceasta schimbare. Eu o privesc ca pe o oportunitate de a ma remodela, pe langa faptul ca acum mi-am gasit sensul in viata! :) Imi place ca ma pot "prosti" si eu, sa ma joc, sa redescopar multe lucruri odata cu el. Este ca o gura de aer proaspat pe care o iau in fiecare zi.

Acum cinci zile primul meu copil a implinit 1 an si 4 luni! Din pacate nu am putut imortaliza in poze, dar as vrea sa fac o recapitulare a tot ce stie el in acest moment. Pentru posteritate si pentru mine mai tarziu. Ca repede mai trece timpul, si repede mai uitam!

Asadar, acum zice: mama, tata, apa (mai vechi), caca (mai nou), pobel (=porumbel), Ada, tata (cand ma striga in loc de Cata, de curand), gata (cand termina de mancat dar incepe sa extinda si la alte activitati pe care le termina el sau noi), alb/alba (ii ziceam mereu culorile masinilor care treceau cand ne uitam pe geam, si extinde si la alte lucruri-meritul bunicii!)si sunt convinsa ca sunt mai multe, dar nu-mi vin toate pe moment.
Face ca multe animale: rata, gasca, cocosul, porcul, pisica, catelul, vaca, etc.
Canta "lalala" (de o zi sau doua!), cu un "l" curat.
Ii plac foarte mult masinile, bicicletele, dar mai ales motocicletele! Le aude motorul de departe. Si vrea sa se urce pe ele cand le prinde in parc.
A inceput sa repete diverse cuvinte.

Si cand aude muzica, incepe si danseaza cu mainile pe sus de zici ca toata viata lui a petrecut-o in cluburi! :)))

Il mai plac baloanele de sapun, alearga in parc in loc sa mearga. Zici ca e pe viteza a 3-a si ca nu stie sa mearga normal :)). Abia asteapta sa iasa afara, cred ca doar afara ar sta. Cand ajung acasa de la serviciu seara, in loc sa planga de dorul meu, plange si se duce la usa sa o deschida si sa iasa. Si bineinteles ca-l mai scot la plimbare (desi a mai fost de dimineata cu bunica sau la pranz)! Ori in parc, ori doar in fata blocului, sau chiar si pe scara blocului sa urcam si sa coboram scarile. :)

Este o perioada foarte frumoasa in viata noastra si nu as da-o pentru nimic! Momentele petrecute cu puiul meu imi umplu paharul (metafora pentru reincarcarea emotionala) pe care am descoperit-o intr-o carte pentru parinti despre care am sa va povestesc alta data.

CEA MAI FRUMOASA PERIOADA!!!

Cateva momente imortalizate.
La terenul de sport din parc, cand baietii jucau fotbal:

Prima oara la volan:

Pe ritmurile dansului:

Franturi de ganduri melancolice (martie2013)

Suntem mereu in cautarea fericirii si tot mereu amanam. Zicem: lasa, ca o sa vina si acea perioada cand voi fi fericit. O sa vina acea perioada cand o sa fac ce-mi place, nu doar ce trebuie, cand o sa fac ce-mi doreste sufletelul...

Mereu amanam sa facem ce ne place, si intr-un final ne traim viata vanzandu-ne sufletul altuia/altora sau diavolului. Ne lipseste curajul sa zicem: gata, nu mai vreau o viata fara satisfactii! Iar cei care indraznesc sa tina cont de sufletul lor, sunt stigmatizati de-a dreptul! Sunt indepartati si brutalizati...Mai rau ma mahneste gandul ca si eu am aruncat cu piatra in cei care nu vor sa-si vanda sufletul!

In toata aceasta valtoare nebuna si ametitoare, sunt anumite momente in care timpul se opreste in loc. Sunt acele momente speciale pentru care merita sa traiesc. Sunt acele momente care vor ramane intiparite toata viata (pe retina, in inima si in suflet) si care-mi umplu sufletul de mai mult decat fericire. Clipele astea autentice cu Copilul meu ma fac sa simt ca traiesc!

Ce e cu sfiala asta ipocrita la vederea unei mame alaptand?

Am zis de mult ca o sa scriu si eu despre rusinea asta ipocrita a multor persoane la vederea unei mame alaptand in spatiu public!

M-am mobilizat sa vorbesc, pentru ca am un exemplu personal care m-a amuzat teribil. Am pus pe facebook acum cateva luni doua poze cu mine si Copilul meu in timp ce "tragea" la tzitza. Multa lume a dat like la celelate poze si la cele doua, nimic, pauza, parca nici nu le-ar fi vazut, doar un like la prima si doua like-uri la a doua. :)))

People, what is the big deal? Ca este ceva intim, de acord cu voi. Ca ce face fiecare in casa lui, sa ramana in casa lui, de acord. Dar daca se nimereste sa trebuiasca sa alaptez in public (in cazul de fata s-a nimerit sa vrea cineva sa ne faca poza tocmai atunci), doar n-o sa tin copilul sa moara de foame, din cauza a "ce spune lumea"?!?!?! Atata timp cat nu se vede nimic aiurea, atata timp cat nu e o poza erotica/porno/etc, what is your problem?!?!?

O mama cu copilul ei mi se pare cea mai frumoasa imagine, iar daca se intampla sa-i vad in timpul mesei, cu atat mai frumos! Mi se pare un privilegiu sa pot asista la un moment asa frumos si intim!

De ce nu-si canalizeaza energia aceste persoane pudice, sau cele acuzatoare, impotriva revistelor/filmelor porno/erotice/etc?!??!?!

Atat as vrea sa stiu si eu...




A, iata si pozele:

1.

2.

Liposonix sau o noua metoda de slabit neinvaziva

Dragi mamici,

Miercuri, 20 martie 2013 am avut onoarea de a fi invitata la lansarea oficiala a unui nou produs neinvaziv de slabit: Liposonix, la sediul Silhouette, eveniment organizat doar pentru mame bloggerite.

Despre ce e vorba?
In cuvinte putine, sau cum zice englezul "long story short", este un aparat pe baza de ultrasunete care omoara tesutul adipos pe anumite regini ale corpului: coapse, burtica, solduri, mainly.

Mai in detaliu:

- nu se adreseaza persoanelor supraponderale;
- se adreseaza acelor portiuni de tesut adipos care "se incapataneaza" sa dispara, oricate eforturi ai face;
- persoanele eligibile sunt cele cu minim 2 cm de "ciupitura" de tesut adipos;

Iata si ciupitura:



- nu exista limita de varsta;
- nu se foloseste pe brate pentru ca nu se stie cat e tesut adipos si cat tesut muscular;
- ESTE NEVOIE DE 1 SINGURA SEDINTA cu Liposonix! Cu cateva reveniri ulterioare pentru monitorizarea evolutiei (pentru ca el lucreaza cateva luni de zile dupa aceasta sedinta);
- si este foarte scump...in jur de 75 euro per flash (si un flash se foloseste intr-un singur patratel, vezi imaginile de mai jos)...

Iata si aparatul:





Pentru toate detaliile, iata si comunicatul oficial:

Silhouette, Centre de Slabit si Infrumusetare, a lansat Liposonix

Ieri, 20 Martie s-a lansat o unica tehnologie pe segmentul medical noninvaziv, un aparat unic pe piata din Romania, denumit Liposonix. Tratamentul efectuat cu acest aparat revolutionar, este unul cu adevarat revolutionar, echivalentul unei liposuctii nechirurgicale, ce elimina grasimea fara a fi nevoie de bisturiu, ci doar de o singura sedinta!

1 tratament - 1 ora - 1 masura mai putin, aceasta este deviza Liposonix, care actioneaza prin ultrasunete de mare intensitate, HIFU (high intensity focused ultrasounds), cu efect de distrugere a celulei adipoase.

In cadrul acestui eveniment, Lili Ticu, Managerul Silhouette, Centre de Slabit si Infrumusetare, a dezvaluit invitatelor ca in timpul tratamentului nu se folosesc alte produse si este necesara o singura sedinta pe zona unde vrem sa slabim. Aparatul are rolul de a distruge definitiv celulele grase si obtinem o scadere de 1-2 masuri la haine.

De asemenea, tratamentul stimuleaza si producerea de colagen nou. Dupa sedinta cu Liposonix, tesutul de la suprafata capata cu 30% mai multa fermitate datorita ultrasunetelor. Efectul final se va vedea dupa 8-12 saptamani de la sedinta (de atat timp are nevoie corpul pentru a metaboliza grasimile distruse), iar lunar se va face o evaluare la medicul specialist Silhouette pentru constatarea rezultaltelor. Pe aceeasi zona se poate lucra dupa 3 luni, daca mai esta cazul. Aparatul are capacitatea de a distruge pana la doi centimetrii de tesut adipos. Tratamentul Liposonix se aplica pe zonele in care tesutul adipos (incapatant) nu cedeaza altor metode de slabit si remodelare corporala.

Alaturi de reprezentantii Silhouette, gazda in cadrul evenimentului a fost nimeni alta decat Raluca Moianu, o mama grijulie si un profesionist media de exceptie, care le-a sfatuit pe invitate sa apeleze la centrele specializate de slabit si infrumusetare atunci cand vor sa obtina rezultatele dorite si, in acelasi timp, sa uite pentru cateva ore de toate grijile cotidiene.

Silhouette, Centre de Slabit si Infrumusetare, a facut, seara trecuta, impreuna cu invitatii sai, primii pasi in era medicala a frumusetii, odata cu lansarea Liposonix!

Lili Ticu, Managerul Silhouette, Centre de Slabit si Infrumusetare, a lansat si un concurs catre participantii din cadrul evenimentului. Autoarea celui mai comentat articol despre eveniment va petrece o zi de rasfat, fara limita de buget, in cadrul centrelor Silhouette.


Pentru ca este prima oara cand ma confrunt cu asemenea proceduri de slabire, deci sunt noua in domeniu, ma adresez voua pentru parerile voastre avizate.
Deci, ce ziceti mamici?
Ati incerca aceasta metoda de slabit?
Cum vi se pare ideea?
Ati mai incercat alte metode (excluse dietele)?

Doua saptamani si a trecut!

De curand am iesit dintr-un episod un pic ciudat. Ciudat acum, dar atunci eram un pic disperata. Copilul meu de un an, dupa o saptamana si jumate, nu se mai regla la stomacel. O saptamana intreaga a facut cam de sase ori pe zi, apoi in adoua de pana la patru ori pe zi... Abia dupa a doua saptamana s-a mai reglat, facand de circa trei ori, si tot asa din ce in ce mai putin pana si-a revenit. Deci in total ingrijorarea si disconfortul lui au durat mai mult de doua saptamani... Am facut si analize, totul bine, nu rotavirus, nu adenovirus, nimic nici din coprocultura. Analizele de sange, la fel, foarte bine. Stiti vorba aia, operatia a decurs bine, pacientul e mort? Asa eram eu, dar doctorita m-a linistit spunanadu-mi ca ceva are, o viroza intestinala, si ca o sa-si revina cu regim alimentar. Vorbind cu alti parinti, am constatat ca e totusi o viroza, fiecare copil reactionand diferit. Unii au si temperatura, voma, etc, si dureaza doar cateva zile. Pe altii nu-i afecteaza asa de tare, doar cateva scaune moi un pic mai dese, gaze, si cam atat. Am observat ca la acestia din urma, li se pune diagnosticul de enterocolita, parca.

Buuun, am scapat, slava cerului cu bine! Ce nemultumire a ramas...este legata de alt subiect: ALAPTAREA! Da, inca mai alaptez, chiar daca am inceput serviciul, chiar daca nu-i mai tine de foame celui mic, chiar daca, chiar daca!

Se pare ca inca mai sunt persoane care au ceva impotriva alaptarii. Si impotriva imaginii in sine, dar asta e alt subiect pe care sper sa-l ating cu alta ocazie. Toata familia mi s-a urcat in cap in momentul respectiv, ca sa nu mai alaptez, ca poate s-a stricat laptele (! de parca ar sta intr-o punga si se strica asa, de pe o zi pe alta...) si de aia s-a deranjat la stomac copilul! Sotul, mama, bunica, unchiul, toti imi spuneau sa opresc alaptarea! Noroc ca sunt incapatanata si am incredere in instinctele mele de mama, AGAIN! Si noroc ca am ajuns la spital si a putut auzi si sotul meu de la doamna doctor din gura: LAPTELE MATERN E SFANT! A, si pe cutiile de lapte praf spune ca sa nu intrerupem alaptarea in cazuri de scaune dese, etc.

Am oprit pentru aproape doua zile alaptarea, inainte sa mergem la spital, dar am reluat-o imediat dupa, recunosc ca am avut un moment de slabiciune si de pierdere a increderii in mine...ma coplesise problema si as fi facut orice sa-i treaca!

Ei bine, vestea buna e ca acum copilul e bine, si-a revenit, DESI il alaptez in continuare.
Si o sa-l alaptez cat vom considera impreuna ca vrem si ne e bine!
Sa fie clar!

CONCURS! Call Mummy Bracelet

Later edit, 11.03.2013: Am prelungit termenul pana pe 20 martie!!! :)

Dragi mamici!

De ceva timp m-am gandit ca acest concurs prin care sa va aduc mai aproape o mamica harnica-harnicuta! Din timpul concediului de maternitate a inceput un mic business, acela al mestesugitului de bijuterii: BuzduBijoux! Aici aveti linkul unde puteti admira minatiile care-i ies din maini! Sper sa va placa, mie imi plac toate!

Pentru ca am vrut sa va ofer ceva si util si frumos, am ales sa va fac cadou o bratara pentru copii (atat pentru fetite cat si pentru baietei) foarte utila. Ideea nu este noua, cu toate astea nu este suficient promovata, dupa parere mea. Aceasta bratara este foarte utila cand copilul este suficient de mare incat sa mearga singurel si sa o ia la fuga. Si cand esti in parc sau in oricare alt loc aglomerat si exista posibilitatea sa se piarda, bratara poate fi salvatoare!

Iata in varianta pentru fetite:



Si in varianta pentru baieti:



O sa comand si eu, caci si baiatul meu a inceput sa mearga!

Bratara Call Mummy se face la comanda dupa desemnarea catigatorului.
Deci mamici, iata ce aveti de facut:

1. Va inscrieti la acest blog (mai in jos pe pagina in partea stanga unde apare Inscrieti-va pe acest site sau in partea dreapta la Follow by email).
2. Dati like si share pe facebook paginii BuzduBijoux (si-mi spuneti cu ce nume ati dat like&share).

Vi se pare complicat?
Va astept la CONCURS!
Il deschid acum si tine pana pe 10 martie 2013! Ca sa fie timp! :)

Secretul cu numarul 9: rasfata-te!

Da, ai citit bine: rasfata-te, draga mamica!

Rasfata-te cu ce-ti face mai tare placere: un serial, un film, sa-ti faci manichiura, sa citesti o carte, sa te plimbi, sau orie altceva (eu mi-am facut acest blog pentru a-mi aduce aminte peste ani si ani de mine si prin ce experiente si ce trairi am trait; dar cred ca si pentru acea descarcare sufleteasca necesara). Este o experienta noua pentru o tanara mamica si poate fi stresant, cate-odata chiar deprimant pentru tine sa nu ai grija de nevoile tale. Oricum, daca tu nu ai grija de tine, nimeni nu se va oferi sa te rasfete sau sa te invite la un film.

In rarele momente cand esti linistita (de regula cand doarme cel mic, sau cand sta altcineva cu el) trebuie sa profiti! Sau chiar si daca nu doarme, ia-l in brate in timp ce vizionezi serialul preferat. Asa e si el fericit ca sta la tine in brate si tu ca te relaxezi la serial.

Eu ma uitam la seriale noaptea tarziu, dupa ce-l culcam pe cel mic pentru ca era singurul moment al zilei cand stiam ca doarme ore bune. Dar asta a insemnat sa pierd eu din odihna de noapte, si dupa ceva timp am schimbat programul ca nu se mai putea asa. Intrasem intr-un cerc vicios, iar oboseala este cel mai mare dusman.

Asa ca nimeni n-o sa te judece, sau si daca te judeca, foarte urat din partea lor! Fa ce-ti doresti: iesi la plimbare, iesi la film, iesi cu prietenii, fa ceva sa te relaxezi! Este bine pentru toata lumea, pentru tine, pentru cel mic si pentru relatie.

O noua viata

A trecut un an de cand viata noastra s-a schimbat. A trecut un an de cand a venit pe lume o fiinta noua - fiinta noastra, carne din carnea noastra. Am fost binecuvantati (si nu in termeni bisericesti) cu un membru al familiei deosebit. A trecut un an de cand in fiecare zi invatam cate ceva nou, ne bucuram de cate un gest nou, o fapta sau un zambet diferite de ziua de ieri. De acum in colo asa ne va fi viata, plina de mult necunoscut si neprevazut. Multe provocari ne asteapta, multe zile inseninate de privirea vesele, vioaie si de fiecare data proaspata a fiului nostru. Este o noua dimensiune in care am patruns si cu care am inceput sa ne obisnuim in sensul ca stim ca viata noastra are un sens acum. Viata noastra e mult mai frumoasa acum. Are un sens sa ne ducem la serviciu, are sens ca ne trezim in fiecare zi dimineata. Acum are un sens foarte puternic.

In tot acest an nou, diferit de ceilalti ani de pana acum, am invatat multe, m-am bucurat de multe si m-am dedicat in totalitate fiului meu. A fost un an cu multe bucurii, in primul rand bucuria si miracolul unei noi vieti. Iar noua viata s-a dezvoltat sub ochii mei, zilnic. Am invatat ce inseamna fiecare plans, fiecare gest, fiecare dorinta a lui. A fost un an si dificil, pentru mine ca femeie, caci viata mi s-a schimbat radical. Eu am fost pe locul doi, pentru ca de acum altcineva avea nevoie de ingrijire constanta.

Dar dupa acest an, e timpul ca femeia sa-si reia viata cu activitatile, preocuparile si dorintele ei proprii si personale. E timpul ca femeia sa-si reia viata sociala, sa se duca la serviciu, sa-si reia si celelalte ganduri/preocupari care nu includ copilul. Poate femeia are dorinte si aspiratii de atins. Poate isi doreste anumite lucruri numai pentru ea. Din punctul meu de vedere asta nu e un lucru de condamnat. Oricum, nu caut aprobare, nu ma justific. Este parerea mea de femeie, caci inainte sa fiu mama am fost femeie mult timp.

Cand esti inconjurat de oameni de incredere si responsabili, viata pare mai usoara. De aceea, pentru ca am langa mine un Om responsabil, ma bucur acum ca am lasat pe maini bune Copilul nostru. L-am lasat pe cele mai bune maini imediat dupa ale mele. Asta pentru un an. Si apoi vom vedea ce va mai fi.



Acest post este dedicat Copilului meu care a implinit un an!
TE IUBESC, COPILUL MEU!
ITI DORESC O VIATA PLINA DE REUSITE!
N-o sa te fortez sa faci altceva decat ce-ti vei dori tu in viata.
Sper sa fiu alaturi de tine oricand vei avea nevoie si sa-ti fiu un punct de sprijin puternic.

Secretul cu numarul 8: Usureaza-ti viata!

Draga mamica,

In ultima vreme s-au petrecut multe in viata noastra. Poate o sa-ti povestesc in postarile viitoare despre noile avenuri.

Azi vreau sa-ti mai impartasesc un secret care m-a ajutat sa trec de o perioada cu multe incercari. Si anume: FII PRACTICA, DRAGA MAMICA!

Ordinea se mentine zilnic investind putin timp si putina energie. Iar pentru curatenie ai mai multe variante. Una si prima care-mi vine in minte este sa ceri ajutorul sotului. Oricum trebuie sa participe si el la indatoririle casei, chiar daca stai acasa asta nu inseamna ca trebuie faci alte lucruri decat sa cresti copilul, sa fie clar pentru toata lumea! Altfel, dupa cum spunea si Prinsa Urbana, o sa se interpreteze ca te descurci singura si cu casa si cu copilul, ceea ce este adevarat dar nu si de dorit! Si asa o sa te pomenesti ca o sa fii cu toate si in plus si cu serviciul cand il vei incepe!

Eu lasam curatenia pentru vineri si continuam sambata, asa se mai gasea cate ceva si pentru sotul meu de facut in weekend. Duminica era pentru repaos total, pentru plimbari si petrecut timpul in familie! Ordinea o pastram cu program respectat zilnic. Dimineata dupa ce ne trezeam, ne spalam si schimbam scutecul, faceam paturile si ordine in camere cu geamul deschis. Apoi treceam la celelalte camere si apoi mergeam sa mancam.

O alta varianta, daca sotul se ascunde dupa paravanul serviciului sau daca nu ai sot, ar fi sa ceri ajutorul unei rude (ideal mama). Daca niciuna dintre variante nu e realizabila, atunci poti chema o femeie de serviciu o data pe saptamana sau la doua/trei saptamani, in functie si cat de des iti permiti. Chiar daca dai niste bani, macar stii ca in cateva ore ai scapat de un stres care pentru tine ar fi durat doua zile sau trei. Si asa, pe langa curatenia din casa, mai castigi timp pentru tine si cel mic.

Ce zici? Tu ce solutie ai, draga mamica, ca sa treci peste toate indatoririle zilnice si casnice?

Castigatoarea conscursului "Micul meu proiect de mami" este Elena-Andreea Grosu!

FELICITARI ELENA!

Asa este, vreau sa fac o paturica! Din mai multe patrate si patratele colorate! Mai am foarte putin si asta e ultima saptamana...

Sa-ti arat ce ai castigat (scuza-mi calitatea pozei, am facut cu telefonul):

Este un costumas alb, lucrat manual (nu de mine) alcatuit din vestuta, pantaloni si botosei pentru circa 3 luni.
I-a primit Theu meu si i-a purtat foarte putin, o data sau de doua ori, asa ca sunt ca si noi. Si da, se pot purta si de fetite! :)

Sa-l purtati sanatosi!

Cat despre paturica mea (adica a lui Theu), mai am de terminat un patrat mare, sa le unesc, sa le incadrez si gata!

O sa va arat rezultatul final! :)

Micul meu proiect de mami!

Ghiceste cineva ce reprezinta micul meu proiect pe care vreau sa-l termin pana pe 4 februarie (cand ma intorc la serviciu)?

Cine ghiceste va primi din partea mea (si a lui Theu) tot ceva crosetat (hainute)!
O sa ma mai gandesc eu, de fapt stiu, dar mai dureaza pana le fac pozele sa vi le arat!

Mamici, ce ziceti? Ce vreau sa fac aici?

Secretul cu numarul 7: Mami, alimenteaza-te!

Draga mamica,

Am facut pauze cam lungi in ultima perioada caci fiul meu a crescut si merge singurel, incat abia ma descurc cu treburile de rutina si sa-l si supraveghez non-stop, asa ca ziua nu mai intru pe net (doar daca mai am vreo portita noaptea). Si cred ca o sa scriu din ce in ce mai rar, tot ce vreau este sa pot continua sa notez sporadic una, alta de mare importanta pentru noi.

Dar sa trecem la treaba! In aceasta postare vreau sa-ti vorbesc despre importanta alimentatiei la mamici. Probabil ai ghicit ca este un indemn catre tine, draga mamica! Nu te neglija, alimenteaza-te si tu! La inceput (si fara ajutor) poti sa te sperii usor si incet-incet sa uiti de tine. Dar trebuie sa te alimentezi foarte bine si pe tine, caci altfel scade calitatea si cantitatea laptelui!

In cazul nostru, abia inspre luna a noua am reusit sa ne facem un program in asa fel incat sa mancam amandoi dimineata! Pana atunci ma tineam de el sa manance si apoi i se facea somn si-l culcam. Si uite asa trecea jumatate de ziua si nu mancam...

Incet-incet o alimentatie proasta te slabeste, plus ca "ajuta" organismul sa depoziteze rezerve, daca nu-i dai mancare. El trece pe modul "situatie de criza" si-si face provizii, si uite asa in loc sa slabesti, te mentii sau te ingrasi mai rau. Plus ca, asta e testata pe pielea mea, scade cantitatea si calitatea laptelui! Asta e si mai nasol, caci nu se mai satura copilul si atunci esti deja intr-un lant vicios din care iesi mai greu. Daca cel mic nu se satura, sa va trezi mai des noaptea sa pape, tie iti va strica noaptea, lipsa de odihna la tine sa va simti tot intr-o scadere a laptelui (plus irascibilitate), si tot asa, pana ramai fara lapte.

Ei, mamici, ce ziceti? E realizabil/logic/de bun simt ce zic aici?

Recapitulare cele 6 secrete pe care vi le-am impartasit

Draga mamica,

Pana acum ti-am adus la cunstinta 6 secrete pe care le-am descoperit si eu pe parcursul acestei trebi care se cheama crecut de copil mic. Mai am cateva, dar acum vreau sa le recapitulam, sa ni le reamintim.


Asadar, pana acum v-am povestit despre:

1. Pe locul intai in prioritatile tale se afla copilul!

2. Iesiti afara zilnic!

3. Include-l pe cel mic in orice activitate!

4. Copleseste-l cu atentie! Dedica-te lui in totalitate.

5. Odihneste-te, odihneste-te si iar odihneste-te!

6. Planifica fiecare zi!

Asta e doar pe scurt, dezvoltarea o gasesti pe blog, dar cred ca deja poti sa anticipezi despre ce e vorba pentru fiecare in parte. Daca mai ai adaugiri, chiar te rog sa-mi lasi si mie din experienta ta!

As mai adauga un secret bonus, dedicat taticilor! AICI! Nu e scris de mine, dar e foarte frumos spus!

Theu va saluta din mers, e prea ocupat sa studieze mecanismul masinii de spalat!

Inca un mic secret de anul nou!

La multi ani cu fericire tuturor! A mai trecut un an! Abia de anul nou sau de ziua mea imi dau seama si meditez la trecerea timpului... Este un moment de meditatie (desi ar trebui sa fie mai des) la timpul trecut si la realizari. Anul care a trecut a fost foarte bogat cu noi, ne-a adus un pui si ne-a implinit. Cu greutati, cu fericiri, incet-incet crestem mari, timpul trece fie ca vrem fie ca nu si cele grele se uita pregatindu-ne pentru ce va sa fie.

Pentru ca a incepute un an nou, ai un motiv in plus sa faci putina ordine in viata ta, sa te uiti inapoi si sa privesti si-n viitor! Daca ai regrete, uita-te la ce ai realizat, dar si la ce ai fi vrut sa realizezi. Daca ai nemultumiri, propune-ti mai putine, dar mai realizabile! Dar mai ales, schimba-ti obiceiurile proaste! Cum?

Ordine, ordine si iar ordine! Schimba obiceiurile marunte de fiecare zi. Propune-ti sa te trezesti mai devreme, sau sa te duci la culcare mai devreme, sau sa nu mai cheltuiesti banii pe nimicuri, sa citesti mai mult, sau sa investeti in tine! Munceste cu tine si fa-ti si mici placeri!

Iar pentru mamicile care stau acasa, cu atat mai mult, planificativa fiecare zi! Fiecare saptamana, sau fiecare luna! Asa veti fi si mai aproape de scopul final.

Organizarea iti este cel mai bun prieten, draga mamica! Daca planifici zilele dinainte, ai sa vezi ca iti e mai usor sa te tii de planuri si la sfarsitul zilei vei fi o mamica multumita, implinita si fericita! Asa te vrea si puiul tau. Bucura-te daca esti obosita, inseamna ca ai facut ceva! (nu mai stiu unde am citit asta) Seteaza-ti pe zile/saptamani/luni scopuri de care sa te tii. Pe langa faptul ca vei fi mai productiva, vei fi implinita si astfel ti se va parea ca timpul va trece mai repede. Si asa nu mai simti corvoada de a sta singura acasa!

O zi neplanificata e o zi pierduta!

Ce ziceti dragi mamici?