De curand am iesit dintr-un episod un pic ciudat. Ciudat acum, dar atunci eram un pic disperata. Copilul meu de un an, dupa o saptamana si jumate, nu se mai regla la stomacel. O saptamana intreaga a facut cam de sase ori pe zi, apoi in adoua de pana la patru ori pe zi... Abia dupa a doua saptamana s-a mai reglat, facand de circa trei ori, si tot asa din ce in ce mai putin pana si-a revenit. Deci in total ingrijorarea si disconfortul lui au durat mai mult de doua saptamani... Am facut si analize, totul bine, nu rotavirus, nu adenovirus, nimic nici din coprocultura. Analizele de sange, la fel, foarte bine. Stiti vorba aia, operatia a decurs bine, pacientul e mort? Asa eram eu, dar doctorita m-a linistit spunanadu-mi ca ceva are, o viroza intestinala, si ca o sa-si revina cu regim alimentar. Vorbind cu alti parinti, am constatat ca e totusi o viroza, fiecare copil reactionand diferit. Unii au si temperatura, voma, etc, si dureaza doar cateva zile. Pe altii nu-i afecteaza asa de tare, doar cateva scaune moi un pic mai dese, gaze, si cam atat. Am observat ca la acestia din urma, li se pune diagnosticul de enterocolita, parca.
Buuun, am scapat, slava cerului cu bine! Ce nemultumire a ramas...este legata de alt subiect: ALAPTAREA! Da, inca mai alaptez, chiar daca am inceput serviciul, chiar daca nu-i mai tine de foame celui mic, chiar daca, chiar daca!
Se pare ca inca mai sunt persoane care au ceva impotriva alaptarii. Si impotriva imaginii in sine, dar asta e alt subiect pe care sper sa-l ating cu alta ocazie. Toata familia mi s-a urcat in cap in momentul respectiv, ca sa nu mai alaptez, ca poate s-a stricat laptele (! de parca ar sta intr-o punga si se strica asa, de pe o zi pe alta...) si de aia s-a deranjat la stomac copilul!
Sotul, mama, bunica, unchiul, toti imi spuneau sa opresc alaptarea! Noroc ca sunt incapatanata si am incredere in instinctele mele de mama, AGAIN! Si noroc ca am ajuns la spital si a putut auzi si sotul meu de la doamna doctor din gura: LAPTELE MATERN E SFANT! A, si pe cutiile de lapte praf spune ca sa nu intrerupem alaptarea in cazuri de scaune dese, etc.
Am oprit pentru aproape doua zile alaptarea, inainte sa mergem la spital, dar am reluat-o imediat dupa, recunosc ca am avut un moment de slabiciune si de pierdere a increderii in mine...ma coplesise problema si as fi facut orice sa-i treaca!
Ei bine, vestea buna e ca acum copilul e bine, si-a revenit, DESI il alaptez in continuare.
Si o sa-l alaptez cat vom considera impreuna ca vrem si ne e bine!
Sa fie clar!
