Stiu cum te simti, draga mamica!

Sa incepem. Ordinea nu conteaza neaparat, toate sunt importante, toate te ajuta, draga mamica. Stiu ca inca un sfat nu te 'incalzeste', si ca ai aprecia un ajutor concret. Dar daca asta e situatia, nu poti sa-ti plangi de mila la nesfarsit. Ce ai de gand sa faci pentru a schimba starea actuala a lucrurilor?

Asa ma inchisesem si eu in mine cam de cand avea cel mic sase-sapte luni. Mi se parea ca stau cu el degeaba in casa si-mi irosesc timpul in loc sa plec de acasa sa fac si eu ceva folositor. Ma simteam inutila, de parca faptul ca stau cu el era irosit. Acuma, pe de o parte si mama are nevoie de activitate. Eu una simteam cum mi se irosesc neuronii. Imi tot spuneam ca abia astept sa ma intorc la serviciu, sa ma reintegrez in lume si sa socializez. Ba chiar atrasesem atentia familiei si ajunsesem sa-mi pun problema la modul cel mai serios de a ma intoarce la serviciu cu doua luni inainte de a implini copilul un an! Dar in curand mi-am dat seama ca intorsul la serviciu inseamna si am putin timp pentru mine si pentru cel mic. Deci m-am linistit si am inceput sa citesc, sa ma educ.

De multe ori uitam ca unele lucruri atat de simple, cum ar fi cititul ne pot ajuta. Sau privitul la un serial preferat. Aici as avea o sugestie, daca tot pierzi timpul cu seriale, macar uita-te la comedii ca sa te mai scoata din starea respectiva. Si nu cauta drame, ca-ti pastreaza sau chiar alimenteaza starea aia urata. Eu ma uitam la "Desperate Housewives" noaptea pe la 12 sau chiar 1 si intrasem intr-un cerc vicios. Ma culcam foarte tarziu, cam cand puiul meu incepea sa se zvarcoleasca, si nu peste mult timp se trezea cam din doua in doua ore sau trei. Deci iti imaginezi cum eram a doua zi.

Dar intr-o zi m-am hotarat sa-mi schimb programul! Am spus gata cu culcatul la ore tarzii! O sa-mi fac un program! Si am vazut ca ma ajuta! Daca-mi propun ceva pentru a doua zi si am in cap acel lucru, este imposibil sa nu-l realizez. Asa trec zilele cu satisfactia ca am facut ceva. Iar daca mami e multumita, ii creste randamentul si are si o stare mai proaspata sa se ocupe de puiul ei! :)

Si cu asta gata, de maine incep cu micile mele mari secrete!

P.S.: Tot din nevoia de a face ceva am colorat si peretii celui mic vara asta (in timp ce el dormea, bineinteles)! Si acum asa imi e drag de el cand se bucura la desene!