vineri, 24 iunie 2016
Când viața te trăieşte pe tine
Doamne, ajută-mă sa nu ajung şi eu aşa de ignorantă, ipocrită, stoarsă de vlagă şi de orice urmă de viață, de umanitate, de răbdare, de respect, de iubire... încât să nu-mi pese de proprii copii!
joi, 23 iunie 2016
Sclavia s-a abolit demult - Ce bine e să trăieşti!
... mai exact din 9 martie 1927 (oficial). Iar drepturile femeii au fost recunoscute în 1920 în State, chiar dacă mişcări şi curente au fost şi înainte şi după aceste date oficiale. Păcat că nu s-a păstrat matriarhatul, sunt sigură că nu ar mai fi existat războaiele mondiale...
Oricum ar fi, chiar dacă nu suntem egali, femeile şi bărbații, tot consider atribuțiile ce țin de familie - îndatoriri egale. Indiferent că suntem în epoca preistorică sau în mileniul al treilea, pentru o dezvoltare armonioasă a descendenților familiilor (cât şi pentru sănătatea psihică a partenerilor), este crucială implicarea activă a ambilor parteneri în tot ce ține de familie!
Este înfiorător câte femei supărate, triste, depresive, care se subapreciază şi se lasă pe ele pe ultimul loc sau nici măcar nu au grijă de ele văd pe diferite grupuri de rețele sociale!!! Eu însămi sufăr enorm când sunt privată de un moment de respiro, de o gură de aer de la îndatoririle zilnice, de atâtea şi atâtea luni de zile. Când spun că mă simt ca la închisoare familia nu înțelege. Înțeleg alte mame care trec şi ele prin aceleaşi situații... Si de ce ar înțelege familia? Dacă eu tot acasă stau, dacă eu strâng după toată lumea, dacă eu spăl, fac mâncare, fac curat, spăl copiii în fiecare seară, etc? De ce?!? Atunci când îți este bine, tu ai schimba ceva?
Este înfiorător câte femei suferă după ce vin pe lume copiii. Înainte judecam cu uşurință femeile care se întorceau la serviciu înainte de împlinirea unui an a bebeluşului... Cât mi-am schimbat părerea! !! Dar am impresia că acest lucru contribuie la păstrarea sănătății mentale a mamei, în primul rând şi apoi a familiei-pe principiul dacă femeii îi este bine, atunci tuturor membrilor familiei le este bine.
Şi de ce trebuie să fie aşa? De ce după atâta timp de câștigarea drepturilor femeii? De ce ne batem în piept că avem aceleaşi drepturi ca bărbații?!? Mie încă nu mi se pare că aşa stau lucrurile. Bărbații încă așteaptă să fie serviți cu mâncare caldă în farfurie!!! Să li se încălzească şi să li se pună în farfurie!!!!! Să li se pună rufele la maşina de spălat şi să li se calce, că altfel iese scandal! Să li se schimbe lenjeria de pat, femeia să facă curățenie şi ordine în toată casa!!! Că doar "femeia stă la cratiță" - se ştie! Etc, etc, pe principiul că ei sunt bărbați şi aduc banii în casă şi întrețin familia. Si cam atât. Trist este că tot noi încurajăm aceste apucături. Ce spunem băieților încă de la câtiva ani? "O să te faci mare şi o să mergi la facultate, te vei angaja şi cei avea job, familie, copii." "Bărbatul aduce banul în casă!"
Am avut ghinionul (sau norocul) să am un tată care nu s-a implicat deloc, dar deloc în educația copiilor. Ce păcat...! Deja când mă uit în jur la fete sau femei pot să-mi dau seama, fără să le cunosc, care din ele au avut un tată care s-a implicat şi care nu. Cele cu tatăl activ implicat sunt cu capul pe sus, sigure pe ele, încrezătoare şi puternice, ştiu ce vor de la viață şi cu o stimă de sine la cote înalte - acele femei care în 99% din cazuri reuşesc în viață. Mi-am jurat că o să-mi implic şi eu partenerul în educarea copiilor! Şi se vede!
Revenind la sclavia femeii încă în zilele noastre, vreau să spun că se poate să luptăm pentru drepturile noastre! Pentru viața noastră! Pentru noi însene! Merităm, avem şi noi nevoi în afară de a strânge după ceilalți membri, lucru care ne ocupă tot timpul! Poate vrem şi noi să ne uităm la un film, sau să mergem la plimbare sau să facem şcoala de şoferi sau să ieşim cu prietenele! Poate avem nevoie de un masaj, de un mic răsfăț pe lună...
Ce vreau să spun? Mămici, nu renunțați la voi după ce vine bebe! Ştiu, e tentant: lasă că mama ştie mai bine, în brațe la mama îi e cel mai bine lui bebe, doar mama îi face băița de seara, doar mama ştie să-i pregătească mâncarea. ...etc, etc, toate scuze! Bebe nu se supără pe mama dacă lipseşte o oră sau două pe zi de lângă el! Nu! Ba chiar posibil să devină mai independent în lipsa ei!!! Poate face progrese în lipsa ei: să înceapă să se târască mai repede în patru labe sau să mănânce mâncare solidă. Mama se deconectează şi ea şi revine cu forțe proaspete lângă puiul/puiii ei!
Da, cred cu tărie că se poate deşi sună ideal. Se poate şi unele mame chiar au luat taurul de coarne şi îşi găsesc un echilibru între viața personală şi rolul de mamă. Este tentant să iei totul asupra ta şi atât de fericită am fost, încât acum câteva zile am fost la un pas de a-mi părăsi familia. Da, şi pe copii! Noroc că am putut ieşi de la "închisoare" să mă plimb, să merg la un masaj, la o cafea decofeinizată liniştită şi neîntreruptă de nimeni!!!
Oricum ar fi, chiar dacă nu suntem egali, femeile şi bărbații, tot consider atribuțiile ce țin de familie - îndatoriri egale. Indiferent că suntem în epoca preistorică sau în mileniul al treilea, pentru o dezvoltare armonioasă a descendenților familiilor (cât şi pentru sănătatea psihică a partenerilor), este crucială implicarea activă a ambilor parteneri în tot ce ține de familie!
Este înfiorător câte femei supărate, triste, depresive, care se subapreciază şi se lasă pe ele pe ultimul loc sau nici măcar nu au grijă de ele văd pe diferite grupuri de rețele sociale!!! Eu însămi sufăr enorm când sunt privată de un moment de respiro, de o gură de aer de la îndatoririle zilnice, de atâtea şi atâtea luni de zile. Când spun că mă simt ca la închisoare familia nu înțelege. Înțeleg alte mame care trec şi ele prin aceleaşi situații... Si de ce ar înțelege familia? Dacă eu tot acasă stau, dacă eu strâng după toată lumea, dacă eu spăl, fac mâncare, fac curat, spăl copiii în fiecare seară, etc? De ce?!? Atunci când îți este bine, tu ai schimba ceva?
Este înfiorător câte femei suferă după ce vin pe lume copiii. Înainte judecam cu uşurință femeile care se întorceau la serviciu înainte de împlinirea unui an a bebeluşului... Cât mi-am schimbat părerea! !! Dar am impresia că acest lucru contribuie la păstrarea sănătății mentale a mamei, în primul rând şi apoi a familiei-pe principiul dacă femeii îi este bine, atunci tuturor membrilor familiei le este bine.
Şi de ce trebuie să fie aşa? De ce după atâta timp de câștigarea drepturilor femeii? De ce ne batem în piept că avem aceleaşi drepturi ca bărbații?!? Mie încă nu mi se pare că aşa stau lucrurile. Bărbații încă așteaptă să fie serviți cu mâncare caldă în farfurie!!! Să li se încălzească şi să li se pună în farfurie!!!!! Să li se pună rufele la maşina de spălat şi să li se calce, că altfel iese scandal! Să li se schimbe lenjeria de pat, femeia să facă curățenie şi ordine în toată casa!!! Că doar "femeia stă la cratiță" - se ştie! Etc, etc, pe principiul că ei sunt bărbați şi aduc banii în casă şi întrețin familia. Si cam atât. Trist este că tot noi încurajăm aceste apucături. Ce spunem băieților încă de la câtiva ani? "O să te faci mare şi o să mergi la facultate, te vei angaja şi cei avea job, familie, copii." "Bărbatul aduce banul în casă!"
Am avut ghinionul (sau norocul) să am un tată care nu s-a implicat deloc, dar deloc în educația copiilor. Ce păcat...! Deja când mă uit în jur la fete sau femei pot să-mi dau seama, fără să le cunosc, care din ele au avut un tată care s-a implicat şi care nu. Cele cu tatăl activ implicat sunt cu capul pe sus, sigure pe ele, încrezătoare şi puternice, ştiu ce vor de la viață şi cu o stimă de sine la cote înalte - acele femei care în 99% din cazuri reuşesc în viață. Mi-am jurat că o să-mi implic şi eu partenerul în educarea copiilor! Şi se vede!
Revenind la sclavia femeii încă în zilele noastre, vreau să spun că se poate să luptăm pentru drepturile noastre! Pentru viața noastră! Pentru noi însene! Merităm, avem şi noi nevoi în afară de a strânge după ceilalți membri, lucru care ne ocupă tot timpul! Poate vrem şi noi să ne uităm la un film, sau să mergem la plimbare sau să facem şcoala de şoferi sau să ieşim cu prietenele! Poate avem nevoie de un masaj, de un mic răsfăț pe lună...
Ce vreau să spun? Mămici, nu renunțați la voi după ce vine bebe! Ştiu, e tentant: lasă că mama ştie mai bine, în brațe la mama îi e cel mai bine lui bebe, doar mama îi face băița de seara, doar mama ştie să-i pregătească mâncarea. ...etc, etc, toate scuze! Bebe nu se supără pe mama dacă lipseşte o oră sau două pe zi de lângă el! Nu! Ba chiar posibil să devină mai independent în lipsa ei!!! Poate face progrese în lipsa ei: să înceapă să se târască mai repede în patru labe sau să mănânce mâncare solidă. Mama se deconectează şi ea şi revine cu forțe proaspete lângă puiul/puiii ei!
Da, cred cu tărie că se poate deşi sună ideal. Se poate şi unele mame chiar au luat taurul de coarne şi îşi găsesc un echilibru între viața personală şi rolul de mamă. Este tentant să iei totul asupra ta şi atât de fericită am fost, încât acum câteva zile am fost la un pas de a-mi părăsi familia. Da, şi pe copii! Noroc că am putut ieşi de la "închisoare" să mă plimb, să merg la un masaj, la o cafea decofeinizată liniştită şi neîntreruptă de nimeni!!!
sâmbătă, 18 iunie 2016
Cel mai mare reget la primul bebeluş
(... în afară de faptul că nu i-am vorbit non - stop în engleză)
Am crezut că nu voi mai scrie pe blog. Că a fost ca o terapie până acum şi că m-am vindecat. De data asta este vorba despre un fel de recomandare, de o descoperire pe care am făcut-o abia la al doilea copil şi vreau să ştie cât mai multe mămici şi gravide. Este vorba despre scutecele textile!
Da, am descoperit scutecele textile. Mare invenție! Ce rău îmi pare că nu am luat încă de la primul copil! Scuteam atât de mulți bani!!! Protejam planeta noastră de atâtea pachețele!
Deocamdată am luat 6 bucăți la preț redus, cu 300 lei (2 pachete de 3 scutece cu 150 lei fiecare pachet). Ele sunt scumpe pentru buzunarele noastre, mai ales când dai atâția bani odată. Iar necesare ar fi cam 20 bucăți per copil. La un calcul rapid, pe 18 scutece dai 900 lei şi gata. Apoi le speli. Pe cele de unică folosință, făcând o medie de 100 lei pe lună (deşi costă mai mult), timp de 2 ani, înseamnă 2400 lei de copil, 4800 lei cu tot cu al doilea copil! Mai bine pui banii ăştia tot lunar într-un cont de economii!
Încă sunt novice, aşa că vă spun şi eu despre ele ce ştiu deocamdată. Sunt făcute din material impermeabil la exterior şi prietenos cu pielea la interior. Arată ca scutecele de unică folosință, dar mai groase. În interior au un insert din bumbac ce absoarbe toată urina.
Eu l-am ținut jumătate de zi fără să-l schimb şi nu i se iritase pielea! Altfel, în cele de unică folosință, e musai să-l dau cu cremă!
Avantajele scutecelor textile:
- pielea respiră şi astfel nu se mai irită
- scuteşti şi durere şi alți bani de creme de fund
- economiseşti 1500 lei la primul copil şi 3900 lei cu tot cu al doilea
- banii economisiti îi pui in contul de economii pentru studii
- eşti prietenos cu natura şi scutim planeta de nişte gunoaie lunar!
- arată tare drăguț şi nu mai e nevoie de pantaloni scurți vara! Singura problemă va fi să-i asortezi ;)
- cand se face toilet trainingul, se pot folosi ca si chilotei fara acel insert!
Mi se par un lucru necesar pentru lista gravidei!
Voi ştiați de scutecele textile?
luni, 9 mai 2016
Yuppykoti sau primul centru de educație finlandeză din Ploieşti
Aici vă puteți înscrie la prima ediție a festivalului ce va aduce schimbări majore în sistemul actual de învățământ: http://www.yuppykoti.ro/fiedu-2016/
13 şi 14 mai 2016, Ploieşti
Mai mult pentru cadre didactice, decât pentru părinți
************
Nu ştiu voi, dar eu când mă gândesc că mai sunt doar 2 ani şi va începe şi copilul meu şcoala, mă ia cu fiori! Îmi doresc de mult timp să se întâmple nişte schimbări în sistemul tradițional de învățământ.
Schimbarile ar trebui să fie semnificative: să nu se mai dea teme 1000, copiii să fie implicați practic la fizică, biologie, chimie; cei care nu țin pasul şi nu înțeleg din prima, să fie ajutați în clasă, să se renunțe la învățarea papagalicească (acolo unde se poate), să se pune accentul pe întrecerea copilului cu propriile forțe şi nu cu ceilalți colegi, să se scoată notarea de tot, etc, etc...
***********
Ador când aflu noi metode (pentru mine) de educație, alte abordări şi încercări de a facilita educația pentru copii. Copilăria este o perioadă delicată pentru orice viitor adult, iar când aflu de metode noi de educație, programe, curente de parenting, etc, sunt bucuroasă şi curioasă să aflu şi mai multe.
Multă vreme am îmbrățişat stilul de viață Montessori şi mi s-a părut un stil ideal de educare a unui copil, dar şi un stil de viață în general demn de urmat. Apoi m-am mai distanțat un pic şi m-am străduit să iau măcar acele practici ce pot fi adaptate familiei noastre. M-am mai liniştit în "disperarea" mea de a fi Montessori, de a face Montessori, de a respira Montessori şi bine am făcut.
Acum văd că lucrurile nu stagnează. Pe lângă faptul îmbucurător de a vedea părinți interesați de o relație mai bună cu proprii copii, văd că sunt şanse reale şi pentru învățământul nostru de stat tradițional. Iată că vin şi la noi influențele celui mai bun învățământ. Pentru mai multe detalii, vă invit pe pagina http://www.yuppykoti.ro/
13 şi 14 mai 2016, Ploieşti
Mai mult pentru cadre didactice, decât pentru părinți
************
Nu ştiu voi, dar eu când mă gândesc că mai sunt doar 2 ani şi va începe şi copilul meu şcoala, mă ia cu fiori! Îmi doresc de mult timp să se întâmple nişte schimbări în sistemul tradițional de învățământ.
Schimbarile ar trebui să fie semnificative: să nu se mai dea teme 1000, copiii să fie implicați practic la fizică, biologie, chimie; cei care nu țin pasul şi nu înțeleg din prima, să fie ajutați în clasă, să se renunțe la învățarea papagalicească (acolo unde se poate), să se pune accentul pe întrecerea copilului cu propriile forțe şi nu cu ceilalți colegi, să se scoată notarea de tot, etc, etc...
***********
Ador când aflu noi metode (pentru mine) de educație, alte abordări şi încercări de a facilita educația pentru copii. Copilăria este o perioadă delicată pentru orice viitor adult, iar când aflu de metode noi de educație, programe, curente de parenting, etc, sunt bucuroasă şi curioasă să aflu şi mai multe.
Multă vreme am îmbrățişat stilul de viață Montessori şi mi s-a părut un stil ideal de educare a unui copil, dar şi un stil de viață în general demn de urmat. Apoi m-am mai distanțat un pic şi m-am străduit să iau măcar acele practici ce pot fi adaptate familiei noastre. M-am mai liniştit în "disperarea" mea de a fi Montessori, de a face Montessori, de a respira Montessori şi bine am făcut.
Acum văd că lucrurile nu stagnează. Pe lângă faptul îmbucurător de a vedea părinți interesați de o relație mai bună cu proprii copii, văd că sunt şanse reale şi pentru învățământul nostru de stat tradițional. Iată că vin şi la noi influențele celui mai bun învățământ. Pentru mai multe detalii, vă invit pe pagina http://www.yuppykoti.ro/
luni, 2 mai 2016
Tech 4 Kids București 2016
Dragi mămici şi tătici,
Am o veste mare pentru voi! Rezervați-vă weekendul 14-15 mai zis şi weekend-tech organizat de TEKO şi găzduit de Hotel Caro, Blvd. Barbu Văcărescu, nr 164, de la ora 10:00 la ora 18:00!
Pentru ce?
Pentru PRIMA EXPOZIȚIE INTERACTIVĂ DE TEHNOLOGIE PENTRU PREŞCOLARI între 3 şi 6 ani! Vor fi 40 de activități practice cu 100 de tehnologii diferite. Si pentru că ştiu puțin mai multe decât voi, vă pot spune că iubitorii de Star Wars se vor bucura maxim! ;) Roboței MIP, ozoboți si multe alte surprize şi tehnologii de ultimă oră pentru copii de experimentat.
Spațiul va fi grupat în 5 zone: The Workshop Area, The Free Play Area, The Do It Yourself Area, The Testing Area şi The Expo Area.
Intrați şi pe saitul lor pentru a primi mai multe detalii şi a vă înscrie: http://www.myteko.com/tech4kids/
Vestea şi mai bună este că rezervarea locurilor este GRATUITĂ! Da, nu se plateşte intrarea! Dar este necesară pentru ca organizatorii să ține o evidență orientativă a numărului de participanți.
Am o veste mare pentru voi! Rezervați-vă weekendul 14-15 mai zis şi weekend-tech organizat de TEKO şi găzduit de Hotel Caro, Blvd. Barbu Văcărescu, nr 164, de la ora 10:00 la ora 18:00!
Pentru ce?
Pentru PRIMA EXPOZIȚIE INTERACTIVĂ DE TEHNOLOGIE PENTRU PREŞCOLARI între 3 şi 6 ani! Vor fi 40 de activități practice cu 100 de tehnologii diferite. Si pentru că ştiu puțin mai multe decât voi, vă pot spune că iubitorii de Star Wars se vor bucura maxim! ;) Roboței MIP, ozoboți si multe alte surprize şi tehnologii de ultimă oră pentru copii de experimentat.
Spațiul va fi grupat în 5 zone: The Workshop Area, The Free Play Area, The Do It Yourself Area, The Testing Area şi The Expo Area.
Intrați şi pe saitul lor pentru a primi mai multe detalii şi a vă înscrie: http://www.myteko.com/tech4kids/
Vestea şi mai bună este că rezervarea locurilor este GRATUITĂ! Da, nu se plateşte intrarea! Dar este necesară pentru ca organizatorii să ține o evidență orientativă a numărului de participanți.
sâmbătă, 30 aprilie 2016
Scrisoare către mama
Dragă mamă,
Îți scriu această scrisoare cu lacrimi în ochi şi cu speranța (a câta oare???) că va ajunge la tine mesajul meu. ŞI cu şansa ca măcar în scris să mă laşi să termin ce am de spus.
Sunt foarte supărată. Zilnic îmi vine să plâng dar nu pot şi cad într-un butoi cu melancolie care mă oboseşte fizic. Am zis că dacă nu mai vorbesc cu voi mă protejez pe mine de alte supărări ulterioare. Am zis că n-o să vă iert niciodată ŞI că mai bine vă consider morți. Pentru binele meu personal, ca să nu mai aşteptări. Dar văd că nici aşa nu mi-e bine. Aş vrea să vă pot ierta, am încercat (v-am iertat până acum de mai multe ori), încerc şi voi mai încerca. Dar îmi este greu. Nu ştiu dacă vă voi putea vreodată să vă iert. De ce? Pentru că mă oftic când văd alți părinți că nu mai ştiu cum să-şi ajute copiii... Până şi de la tanti Victorița primesc mai multă înțelegere. ..
Dar să o luăm de la începuturi. Ca să înțelegi de ce acum nu mai pot să vă iert oricât aş vrea pentru binele meu sufletesc. Încă din anii studenției (când veneau părinți şi zugrăveau camera de camin pentru copiii lor) şi eu mi-am zugrăvit-o singură în vreo 2 ani, am zis lasă-i că au suficiente probleme. Am înțeles eu pe voi. Cu tata am zis încă de atunci să văd dacă observă că nu-l sun deloc, dacă observă, dacă îşi pune vreun semn de întrebare. .. Am văzut că nu observă, zic bine, nici că-l mai sun. Ce rost are? Mă întreb acum cu ce v-am dezamăgit. ..
Apoi după anii studenției şi după ce m-am echilibrat financiar cât de cât relația noastră tot superficială a fost (acum îmi dau seama retrospectiv după ce am cunoscut mai mulți oameni: copii şi parinții lor şi relațiile dintre ei. Am tânjit şi încă tănjesc după dialoguri autentice, nu monologuri autiste... Singură mi-am strâns bani pentru laptop în 6 luni. În ceea ce priveşte partea materială repet mereu şi mereu că v-am înțeles, nu sunt absurdă. Repet pentru că ştiu că e un subiect sensibil pentru tine.
Când a venit momentul nunții, ne-am organizat-o singuri (nu am avut nici atunci nicio pretenție de la voi şi nu e vreun reproş, vreau doar să subliniez că ne-am organizat-o singuri) pentru că ştiam că niciunul din noi nu avem părinți cu posibilități materiale. ŞI a fost mai bine aşa că am luat singuri deciziile fără să ne bată cineva la cap să încerce să ne impună ceva.
Ei, când a venit momentul primului copil.. aici deja lucrurile se complică pentru că propriul copil te implică emoțional din mai multe părți. Pe de o parte te face să-ți retrăieşti copilăria, pe de alta îți reconsideră relația cu propria mamă. Ştiu că ai venit şi m-ai ajutat şi până să facă 1 an Theo. Ştiu. ŞI am înțeles că acasă mai aveai alte câteva persoane în cârcă. Am înțeles atunci, deşi aş fi avut mai multă nevoie de tine. Să stăm pur şi simplu împreună, să povestim, să ne reamintim din copilărie, să ai răbdare cu mine. Să-mi aloci un timp special doar mie. Fără stres, griji şi alte mâncăruri. ..
La primul copil am vrut să fie bine pentru toată lumea, aşa am vrut să cred. M-am lăsat pe mâna lui Răzvan şi am sperat (pentru a nu ştiu câta oară? Deşi în adâncurile mele anticipam că nu va fi bine) că toată lumea va fi mulțumită: noi că avem copilul pe mâini bune şi voi că ați scăpat de un stres material cu garsoniera... Tot nu a fost bine. Tot au fost discuții...
Cu al doilea copil am înțeles iarăşi (oare de câte ori v-am înțeles până acum....?) că nu poți să stai cu el ca cu primul. Chiar am înțeles, mai ales că te văd mai obosită (de fapt abia acum te văd obosită după zeci de ani în care te ştiu mereu pe fugă) şi am simțit ŞI mai ales am apreciat că mi-ai spus dinainte că nu poți. M-am obişnuit cu gândul că Toma va merge la creşă şi chiar mă bucur mai mult de această variantă. Am fost educatoare şi am văzut mulți copii care se adaptează mult mai uşor de la vârste mai fragede în colectivitate. Că se îmbolnăvesc sau nu, asta depinde de fiecare copil. Om trăi şi-om vedea.Ce nu pot înțelege şi poate nu vreau de data asta... este ... de ce nu poți sta măcar o săptămână pe lună la mine... De ce?!?!!!? Sunt doar 7 zile din 30!!! Apoi pleci şi eşti liberă să te duci unde e nevoie, unde vrei tu.
Acum în primele luni este cea mai solicitantă perioadă. Psihic e solicitant.
Nu mai spun fizic, că am coloana strâmbă şi hernie ombilicală. Oare ar trebui să fiu pe moarte ca să vii la noi?... să te implor? să mă târăsc pe brânci?
Sau poate ar fi trebuit să dispunem de bani mulți ca să te motivăm financiar? Aici nu aş vrea să te superi, este o intrebare legitimă, pentru că ştiu că nu ti-a convenit că în toamnă am discutat direct cu tataie să vii pe 10mil.,parcă, şi nu ai fi vrut să ştie suma reală...
Acum este mai dificil, primele luni din viața bebeluşului ACUM am nevoie de tine. Apoi încep munca, copiii vor merge la creşă, la grădiniță. Când se vor îmbolnăvi ne vom lua pe rând concedii medicale eu şi Răzvan. Ne putem descurca. Nu suntem nici primii, nici ultimii care nu au părinții aproape.
Dar de ce nu poți????? Ce ți-am făcut eu personal? Dacă te-am jignit vreodată, te rog să mă ierți! Nu am intenționat şi nu intenționez să jignesc pe nimeni. Poate nu-ți place că sunt directă? Îmi place să fiu directă ca să nu fie loc de interpretare. Sau poate te deranjează Răzvan cu glumele lui? Spune-mi şi-i zic să nu mai facă.
ACUM am nevoie de tine.
Suntem pe ultima sută de metri pentru a remedia relația noastră.
Iar indiferența cu care îmi răspundeți nu ne ajută relația.
Într -un final....dacă nu ne putem întelege, dacă nu putem purta un DIalog prefer să vă consider morți.... Îmi este mai bine să ştiu că nu am părinți decât să am unii indiferenți...
Sau poate nu există iubire...ŞI nu vreau să forțez pe nimeni. Dragoste cu sila nu se poate...ŞI ne e mult mai bine să ştim.
Îți scriu această scrisoare cu lacrimi în ochi şi cu speranța (a câta oare???) că va ajunge la tine mesajul meu. ŞI cu şansa ca măcar în scris să mă laşi să termin ce am de spus.
Sunt foarte supărată. Zilnic îmi vine să plâng dar nu pot şi cad într-un butoi cu melancolie care mă oboseşte fizic. Am zis că dacă nu mai vorbesc cu voi mă protejez pe mine de alte supărări ulterioare. Am zis că n-o să vă iert niciodată ŞI că mai bine vă consider morți. Pentru binele meu personal, ca să nu mai aşteptări. Dar văd că nici aşa nu mi-e bine. Aş vrea să vă pot ierta, am încercat (v-am iertat până acum de mai multe ori), încerc şi voi mai încerca. Dar îmi este greu. Nu ştiu dacă vă voi putea vreodată să vă iert. De ce? Pentru că mă oftic când văd alți părinți că nu mai ştiu cum să-şi ajute copiii... Până şi de la tanti Victorița primesc mai multă înțelegere. ..
Dar să o luăm de la începuturi. Ca să înțelegi de ce acum nu mai pot să vă iert oricât aş vrea pentru binele meu sufletesc. Încă din anii studenției (când veneau părinți şi zugrăveau camera de camin pentru copiii lor) şi eu mi-am zugrăvit-o singură în vreo 2 ani, am zis lasă-i că au suficiente probleme. Am înțeles eu pe voi. Cu tata am zis încă de atunci să văd dacă observă că nu-l sun deloc, dacă observă, dacă îşi pune vreun semn de întrebare. .. Am văzut că nu observă, zic bine, nici că-l mai sun. Ce rost are? Mă întreb acum cu ce v-am dezamăgit. ..
Apoi după anii studenției şi după ce m-am echilibrat financiar cât de cât relația noastră tot superficială a fost (acum îmi dau seama retrospectiv după ce am cunoscut mai mulți oameni: copii şi parinții lor şi relațiile dintre ei. Am tânjit şi încă tănjesc după dialoguri autentice, nu monologuri autiste... Singură mi-am strâns bani pentru laptop în 6 luni. În ceea ce priveşte partea materială repet mereu şi mereu că v-am înțeles, nu sunt absurdă. Repet pentru că ştiu că e un subiect sensibil pentru tine.
Când a venit momentul nunții, ne-am organizat-o singuri (nu am avut nici atunci nicio pretenție de la voi şi nu e vreun reproş, vreau doar să subliniez că ne-am organizat-o singuri) pentru că ştiam că niciunul din noi nu avem părinți cu posibilități materiale. ŞI a fost mai bine aşa că am luat singuri deciziile fără să ne bată cineva la cap să încerce să ne impună ceva.
Ei, când a venit momentul primului copil.. aici deja lucrurile se complică pentru că propriul copil te implică emoțional din mai multe părți. Pe de o parte te face să-ți retrăieşti copilăria, pe de alta îți reconsideră relația cu propria mamă. Ştiu că ai venit şi m-ai ajutat şi până să facă 1 an Theo. Ştiu. ŞI am înțeles că acasă mai aveai alte câteva persoane în cârcă. Am înțeles atunci, deşi aş fi avut mai multă nevoie de tine. Să stăm pur şi simplu împreună, să povestim, să ne reamintim din copilărie, să ai răbdare cu mine. Să-mi aloci un timp special doar mie. Fără stres, griji şi alte mâncăruri. ..
La primul copil am vrut să fie bine pentru toată lumea, aşa am vrut să cred. M-am lăsat pe mâna lui Răzvan şi am sperat (pentru a nu ştiu câta oară? Deşi în adâncurile mele anticipam că nu va fi bine) că toată lumea va fi mulțumită: noi că avem copilul pe mâini bune şi voi că ați scăpat de un stres material cu garsoniera... Tot nu a fost bine. Tot au fost discuții...
Cu al doilea copil am înțeles iarăşi (oare de câte ori v-am înțeles până acum....?) că nu poți să stai cu el ca cu primul. Chiar am înțeles, mai ales că te văd mai obosită (de fapt abia acum te văd obosită după zeci de ani în care te ştiu mereu pe fugă) şi am simțit ŞI mai ales am apreciat că mi-ai spus dinainte că nu poți. M-am obişnuit cu gândul că Toma va merge la creşă şi chiar mă bucur mai mult de această variantă. Am fost educatoare şi am văzut mulți copii care se adaptează mult mai uşor de la vârste mai fragede în colectivitate. Că se îmbolnăvesc sau nu, asta depinde de fiecare copil. Om trăi şi-om vedea.Ce nu pot înțelege şi poate nu vreau de data asta... este ... de ce nu poți sta măcar o săptămână pe lună la mine... De ce?!?!!!? Sunt doar 7 zile din 30!!! Apoi pleci şi eşti liberă să te duci unde e nevoie, unde vrei tu.
Acum în primele luni este cea mai solicitantă perioadă. Psihic e solicitant.
Nu mai spun fizic, că am coloana strâmbă şi hernie ombilicală. Oare ar trebui să fiu pe moarte ca să vii la noi?... să te implor? să mă târăsc pe brânci?
Sau poate ar fi trebuit să dispunem de bani mulți ca să te motivăm financiar? Aici nu aş vrea să te superi, este o intrebare legitimă, pentru că ştiu că nu ti-a convenit că în toamnă am discutat direct cu tataie să vii pe 10mil.,parcă, şi nu ai fi vrut să ştie suma reală...
Acum este mai dificil, primele luni din viața bebeluşului ACUM am nevoie de tine. Apoi încep munca, copiii vor merge la creşă, la grădiniță. Când se vor îmbolnăvi ne vom lua pe rând concedii medicale eu şi Răzvan. Ne putem descurca. Nu suntem nici primii, nici ultimii care nu au părinții aproape.
Dar de ce nu poți????? Ce ți-am făcut eu personal? Dacă te-am jignit vreodată, te rog să mă ierți! Nu am intenționat şi nu intenționez să jignesc pe nimeni. Poate nu-ți place că sunt directă? Îmi place să fiu directă ca să nu fie loc de interpretare. Sau poate te deranjează Răzvan cu glumele lui? Spune-mi şi-i zic să nu mai facă.
ACUM am nevoie de tine.
Suntem pe ultima sută de metri pentru a remedia relația noastră.
Iar indiferența cu care îmi răspundeți nu ne ajută relația.
Într -un final....dacă nu ne putem întelege, dacă nu putem purta un DIalog prefer să vă consider morți.... Îmi este mai bine să ştiu că nu am părinți decât să am unii indiferenți...
Sau poate nu există iubire...ŞI nu vreau să forțez pe nimeni. Dragoste cu sila nu se poate...ŞI ne e mult mai bine să ştim.
marți, 29 martie 2016
TEKONEKO
Cel mai avangardist program pentru preșcolari din România
*************************************************************
Într-o zi am primit o invitație pe facebook la un atelier de construire a propriei jucării pentru copii ce urma să se desfasoare în weekend la Diverta din mallul Băneasa. Fără obligații, fără auto-reclamă, fără pretenția vreunei recenzii pe blog. Mi-a plăcut că nu era o reclamă agasantă şi pentru că eram în căutare de activitați pentru cel mare, am acceptat bucuroasă. Si bine am făcut! Baiatului meu de 4 ani i-a plăcut să-şi aleagă forma şi decorațiunile propriei jucării atât de mult încât a mai vrut să o construiască şi pe a doua!
Am mai fost şi la al doilea atelier:
Intrasem pe saitul lor, www.tekoneko.com dar nu înțelesesem mare lucru (deh, minte simplă şi mai ales pe fugă ...). Ştiam de atelierul din weekend de la Diverta, citisem că este şi o grădiniță în Băneasa si îmi mai scăpa ceva. Abia apoi am înțeles. Ei mai organizează 8 module pentru preşcolari între 2,5 şi 5 ani. Abia după ce a fost băiatul meu la unul,şi am primit feed-back personalizat pe o platformă a lor, am priceput cam ce fac ei.
*************************************************************
Cel mai avangardist program pentru preșcolari din România
Aşa se autointitulează şi pe bună dreptate. Cunosc câteva grădinițe în Bucureşti, dar ca aceasta nu am mai văzut. Iată şi de ce:
- grădiniță unică prin proiectele la care copiii au şansa să meşterească împreună cu un adult şi să ia decizii (lucruri pe care acasă nu au posibilitatea să le construiască sau nu are cine să îi insoțească), şi mai ales au şansa să mânuiască diferite unelte cum ar fi: scripeți de mai multe feluri, cărămizi uşoare dar la dimensiuni reale pentru a simula o construcție, ciocane, măşti, şi câte şi mai câte aparate care taie şi cu care constuiesc, dar şi gadgeturi de ultimă generație cu care, la fel, pot experimenta şi tehnologia. Vă las pe voi să le descoperiți, ei sunt plini de surprize! Mergeți într-o vizită! A, şi dacă eşti în zona Băneasa şi doreşti să înscrii copilul acolo, e bine de ştiți că nu au alte taxe lunare sau anuale care se plătesc la inceput de an! ;)
Nu doar gadgeturile din interior surprind prin unicitate, ci şi curtea amenajată să atragă si sa incurajeze copilul la mişcare:
- ateliere de creație a propriei jucării Build your toy la Diverta din Mall Baneasa (duminica)
- curs de activitate practică 90%, alcatuit din 8 module (a câte 4 lecții fiecare): modul de dinamică a echipelor, de construcții, de exprimare prin artă, de design, de experimentare, de inovație, de economie, de neurostiință. Modulele se țin în 2 locații şi 3 zile diferite: cel al gradiniței in zona Baneasa (joi si vineri), cel în zona Romana (miercuri).
Copilul meu a fost la prima lecție din modulul 5, Modulul de Experimentare și Simțuri. Nu am poze, parintii stau pe hol, dar stiu sigur ca i-a placut! :)
Feed-backul primit mi-a placut mult pentru ca este o parere mult mai obiectiva decat a mea, pentru ca este complexa (socio-personal, comunicare - limbaj, motricitate si cognitiv) si pentru ca este livrata foarte profesional! Felicitari pentru idei si realizare!
*************************************************************
Într-o zi am primit o invitație pe facebook la un atelier de construire a propriei jucării pentru copii ce urma să se desfasoare în weekend la Diverta din mallul Băneasa. Fără obligații, fără auto-reclamă, fără pretenția vreunei recenzii pe blog. Mi-a plăcut că nu era o reclamă agasantă şi pentru că eram în căutare de activitați pentru cel mare, am acceptat bucuroasă. Si bine am făcut! Baiatului meu de 4 ani i-a plăcut să-şi aleagă forma şi decorațiunile propriei jucării atât de mult încât a mai vrut să o construiască şi pe a doua!
Am mai fost şi la al doilea atelier:
Intrasem pe saitul lor, www.tekoneko.com dar nu înțelesesem mare lucru (deh, minte simplă şi mai ales pe fugă ...). Ştiam de atelierul din weekend de la Diverta, citisem că este şi o grădiniță în Băneasa si îmi mai scăpa ceva. Abia apoi am înțeles. Ei mai organizează 8 module pentru preşcolari între 2,5 şi 5 ani. Abia după ce a fost băiatul meu la unul,şi am primit feed-back personalizat pe o platformă a lor, am priceput cam ce fac ei.
*************************************************************
Cel mai avangardist program pentru preșcolari din România
Aşa se autointitulează şi pe bună dreptate. Cunosc câteva grădinițe în Bucureşti, dar ca aceasta nu am mai văzut. Iată şi de ce:
- grădiniță unică prin proiectele la care copiii au şansa să meşterească împreună cu un adult şi să ia decizii (lucruri pe care acasă nu au posibilitatea să le construiască sau nu are cine să îi insoțească), şi mai ales au şansa să mânuiască diferite unelte cum ar fi: scripeți de mai multe feluri, cărămizi uşoare dar la dimensiuni reale pentru a simula o construcție, ciocane, măşti, şi câte şi mai câte aparate care taie şi cu care constuiesc, dar şi gadgeturi de ultimă generație cu care, la fel, pot experimenta şi tehnologia. Vă las pe voi să le descoperiți, ei sunt plini de surprize! Mergeți într-o vizită! A, şi dacă eşti în zona Băneasa şi doreşti să înscrii copilul acolo, e bine de ştiți că nu au alte taxe lunare sau anuale care se plătesc la inceput de an! ;)
Nu doar gadgeturile din interior surprind prin unicitate, ci şi curtea amenajată să atragă si sa incurajeze copilul la mişcare:
- ateliere de creație a propriei jucării Build your toy la Diverta din Mall Baneasa (duminica)
- curs de activitate practică 90%, alcatuit din 8 module (a câte 4 lecții fiecare): modul de dinamică a echipelor, de construcții, de exprimare prin artă, de design, de experimentare, de inovație, de economie, de neurostiință. Modulele se țin în 2 locații şi 3 zile diferite: cel al gradiniței in zona Baneasa (joi si vineri), cel în zona Romana (miercuri).
Copilul meu a fost la prima lecție din modulul 5, Modulul de Experimentare și Simțuri. Nu am poze, parintii stau pe hol, dar stiu sigur ca i-a placut! :)
Feed-backul primit mi-a placut mult pentru ca este o parere mult mai obiectiva decat a mea, pentru ca este complexa (socio-personal, comunicare - limbaj, motricitate si cognitiv) si pentru ca este livrata foarte profesional! Felicitari pentru idei si realizare!
duminică, 13 decembrie 2015
ShoeBox 2015
M-am trezit târziu anul ăsta. Colectări de cutii se fac intre 1 și 15 decembrie. Eu azi m-am adunat și am pus cât am putut și considerat pentru un copil de peste 3 ani: 2 cărți cu povești, creioane colorate și acuarele, 2 caiete cu foi albe (nu am găsit carte de colorat în cartier), 2 pungi cu biscuiți cu cremă (am vrut turtă dulce, dar nu am găsit în cartier), o mașinuță de la fi-miu și un telefon de jucărie cu cântece în limba engleză. A, și câteva haine, și noi, dar și foarte puțin purtate de băiatul meu. Anul acesta am pus pentru un băiat sau o fată de la 3 ani în sus. Anul trecut am pus pentru o fată de 16-18 ani, am lăsat chiar numărul de contact, dar nu am primit nicio veste...
Și pentru că e un proiect foarte bine dezvoltat, am și găsit pe hartă un punct de colectare lângă serviciul soțului meu.
Harta locații ShoeBox.
Mă gândesc să fac tradiție și an de an să pun, împreună cu copiii mei, o cutie.
Și pentru că e un proiect foarte bine dezvoltat, am și găsit pe hartă un punct de colectare lângă serviciul soțului meu.
Harta locații ShoeBox.
Mă gândesc să fac tradiție și an de an să pun, împreună cu copiii mei, o cutie.
Trei săptămâni de cameră Montessori
Trei săptămâni de cameră Montessori cu soare și evenimente frumoase! Trei săptămâni de zile petrecute în casă și clipe minunate măsurate în ieșirile din weekend.
Primul weekend frumos a fost când am făcut modificările în dormitorul mic, în așa fel încât să-l adaptez ideilor Mariei Montessori ca pentru a stimula un bebeluș.
Al doilea weekend frumos a fost pe 5 decembrie, când am fost la petrecerea aniversară a Prințesei Urbane și în care apoi am participat la primul meu eveniment caritabil. Am creat albume foto pentru amândouă evenimentele. Cel de la ziua Ioanei este aici, iar cel de la evenimentul caritabil, aici.
Apropo, încă mai strângem fonduri până pe 14 decembrie. Dacă vrei să donezi din puținul tău (și chiar nu ai nevoie de niciunul din produsele de aici), o poți face în oricare din cele două conturi ale mele, ING și Banca Transilvania :
- RO83 INGB 0000999902405211
- RO89 BTRL RONCRT0150902701
CATALINA CHINGARU
Cu mențiunea: copii cu handicap sever sector 4 (despre care am scris aici)
Acesta este cel de-al treilea weekend de cameră Montessori și nu am nici cea mai vagă idee unde o să ajungem. Cât o să continuăm (eu sper cât mai mult) și cât voi readapta camerele în așa fel încât să reflecte nevoile copiilor și să-i stimuleze.
După cele trei săptămâni, însă, am ajuns la următoarele concluzii:
- dacă nu poți să faci/ai lucrurile necesare stimulării copilului, nu dispera! Se găsesc mereu înlocuitori. Nu am reușit să-i fac caruselele/mobilele "Dansatorii" și nici pe cel cu culorile primare, din motive obiective. Dar i-am atârnat niște clești colorați de "crenguțele" pomului cu leduri (n-au rezistat nici măcar o zi, că i-a retezat cu foarfeca fratele mai mare... ); după niște minute a adormit-fără să plângă:
- aștept comanda la soț de inel de lemn, a zis că poate să-l facă, însă până îl aduce, copilul și-a găsit altceva să apuce :)
- am mai găsit o activitate care să-l preocupe încât să stea concentrat minute în șir: foșnetul pungii (și mai caut și un clopoțel mai mărișor, tot pentru satisfacția zgomotului produs ca urmare a acțiunii sale, pe care să-l atârn în apropierea ariei lui de apucare, tot de crengile copacului)
- IMPORTANT: bebelușul trebuie să fie asigurat de hrană și odihnă! În niciun caz nu-l lăsăm pe salteluța de activități dacă dă semne de disconfort!
- după activități de concentrare, bebelușul adoarme mai ușor;
- în ceea ce-l privește pe cel mare, nu reușesc să-mi dau seama unde greșesc de nu reușesc să-i stârnesc interesul pentru activitățile de pe raft; ori sunt sub ori peste aria lui de interes; ori sunt prea puține (și chiar sunt puține, mai trebuie să-i mai iau; doar ce am dat comandă)
- la vârsta lui, de 3 ani și 10 luni, am observat că-l interesează scrisul și cititul (în această ordine și deocamdată puțin ca timp, cât să scrie 4-5 cuvinte); ba chiar de curând m-a întrebat cum se scriu 2 cuvinte (tir-rom. și car-eng.!), jocuri educative și de dezvoltare a reflexelor pe tabletă (adunări și scăderi, învățarea unor cântece în limba engleză, puzzleuri, alfabetul englezesc, de colorare, de îmbrăcat un personaj, etc)
- aș putea să aduc la raft literele alfabetului în stil Montessori, adică litere în relief pe care să le simtă la atingere altfel, ori literele decupade din lemn, cu care să se joace el;
- am observat că dacă nu-l însoțesc în activități, și el pierde interesul;
- am reușit să-i readuc în atenție cărțile lui vechi, prin împachetarea lor în hârtie de Crăciun
Dacă știi și alte activități pentru bebeluș de 4 luni sau pentru copil de aproape 4 ani, te rog, spune-mi și mie.
Primul weekend frumos a fost când am făcut modificările în dormitorul mic, în așa fel încât să-l adaptez ideilor Mariei Montessori ca pentru a stimula un bebeluș.
Al doilea weekend frumos a fost pe 5 decembrie, când am fost la petrecerea aniversară a Prințesei Urbane și în care apoi am participat la primul meu eveniment caritabil. Am creat albume foto pentru amândouă evenimentele. Cel de la ziua Ioanei este aici, iar cel de la evenimentul caritabil, aici.
Apropo, încă mai strângem fonduri până pe 14 decembrie. Dacă vrei să donezi din puținul tău (și chiar nu ai nevoie de niciunul din produsele de aici), o poți face în oricare din cele două conturi ale mele, ING și Banca Transilvania :
- RO83 INGB 0000999902405211
- RO89 BTRL RONCRT0150902701
CATALINA CHINGARU
Cu mențiunea: copii cu handicap sever sector 4 (despre care am scris aici)
Acesta este cel de-al treilea weekend de cameră Montessori și nu am nici cea mai vagă idee unde o să ajungem. Cât o să continuăm (eu sper cât mai mult) și cât voi readapta camerele în așa fel încât să reflecte nevoile copiilor și să-i stimuleze.
După cele trei săptămâni, însă, am ajuns la următoarele concluzii:
- dacă nu poți să faci/ai lucrurile necesare stimulării copilului, nu dispera! Se găsesc mereu înlocuitori. Nu am reușit să-i fac caruselele/mobilele "Dansatorii" și nici pe cel cu culorile primare, din motive obiective. Dar i-am atârnat niște clești colorați de "crenguțele" pomului cu leduri (n-au rezistat nici măcar o zi, că i-a retezat cu foarfeca fratele mai mare... ); după niște minute a adormit-fără să plângă:
- aștept comanda la soț de inel de lemn, a zis că poate să-l facă, însă până îl aduce, copilul și-a găsit altceva să apuce :)
- am mai găsit o activitate care să-l preocupe încât să stea concentrat minute în șir: foșnetul pungii (și mai caut și un clopoțel mai mărișor, tot pentru satisfacția zgomotului produs ca urmare a acțiunii sale, pe care să-l atârn în apropierea ariei lui de apucare, tot de crengile copacului)
- IMPORTANT: bebelușul trebuie să fie asigurat de hrană și odihnă! În niciun caz nu-l lăsăm pe salteluța de activități dacă dă semne de disconfort!
- după activități de concentrare, bebelușul adoarme mai ușor;
- în ceea ce-l privește pe cel mare, nu reușesc să-mi dau seama unde greșesc de nu reușesc să-i stârnesc interesul pentru activitățile de pe raft; ori sunt sub ori peste aria lui de interes; ori sunt prea puține (și chiar sunt puține, mai trebuie să-i mai iau; doar ce am dat comandă)
- la vârsta lui, de 3 ani și 10 luni, am observat că-l interesează scrisul și cititul (în această ordine și deocamdată puțin ca timp, cât să scrie 4-5 cuvinte); ba chiar de curând m-a întrebat cum se scriu 2 cuvinte (tir-rom. și car-eng.!), jocuri educative și de dezvoltare a reflexelor pe tabletă (adunări și scăderi, învățarea unor cântece în limba engleză, puzzleuri, alfabetul englezesc, de colorare, de îmbrăcat un personaj, etc)
- aș putea să aduc la raft literele alfabetului în stil Montessori, adică litere în relief pe care să le simtă la atingere altfel, ori literele decupade din lemn, cu care să se joace el;
- am observat că dacă nu-l însoțesc în activități, și el pierde interesul;
- am reușit să-i readuc în atenție cărțile lui vechi, prin împachetarea lor în hârtie de Crăciun
Dacă știi și alte activități pentru bebeluș de 4 luni sau pentru copil de aproape 4 ani, te rog, spune-mi și mie.
miercuri, 9 decembrie 2015
Timp de calitate cu copilul tău
cu subtitlul: Joaca poate fi educativă
Pentru părinții ocupați
Am început de anul trecut niște postări publicitare (pentru care nu am primit bani, ci produsele în sine) și îmi este rușine că din 4 CDuri audio, am scris doar despre două... Îmi dăduseră un discount, dar văd că l-au dezactivat... :(
Cum am fost ocupați cu mutatul în casă nouă, am "pierdut" CDurile, am uitat de ele, am schimat câteva joburi, am și născut. Ieri, căutând altceva, am dat peste ele! Celelalte două despre care nu am apucat să scriu. Le pusesem bine.
Celelalte două despre care am scris sunt: Copilul tau e disciplinat? Și Cum pregatim copilul pentru inceperea gradinitei/scolii?
Pentru că acum am doi copii, titlul acestui CD este foarte de actualitate pentru mine! Mă interesează să aflu cum să-i ofer celui mare timp de calitate, pentru că de acum timpul îmi este și mai limitat. Stau acasă, așa este, dar cel mic încă îmi solicită prezența cam 90%, în detrimentul celui mare. Subiectul se adresează mai mult familiilor ocupate, care nu pot fi lângă copiii lor zilnic.
Așadar, timp de calitate, joaca poate fi educativă, este o "intersecție" a curentelor actuale de parenting (playfull parenting, fără certuri/bătăi, respect pentru copil, Montessori, chiar). Regăsesc cu bucurie idei de genul:
- dragostea pentru copil nu este suficientă pentru o relație/educație/relaționare mai bună;
- copilul este ființa cea mai dragă, cea mai autentică, etc
- este o ființă unică, un individ aparte cu propriile dorințe și preferințe;
- decât să fim prezenți doar fizic pentru mult timp pe zi (și frustrați) , mai bine mai puțin, dar 100% atenți la el;
- copiii nu au nevoie de lucruri, ci de noi, să nu înlocuim dragostea cu mai multe jucării ;
- și multe altele ;
Cel mai mult mă bucură faptul că se potrivește soțului meu, care este foarte ocupat. Și pentru că oricum el nu citește cărți sau articole de parenting, formatul audio i se potrivește ca o mănușă! I-am dat CD-ul cu rugămintea să-l asculte dimineața în drum spre serviciu. Parcă se văd progrese, mi se pare că-i vorbește pe un ton mai vesel, că-l ascultă, că-i ascultă nevoile.
Și pentru mine este foarte util! Cu fiecare ascultare, mai învăț ceva! Este genial! Felicitări inițiativei! Ar trebui să facă parte din kitul părintelui conștient!
Pentru părinții ocupați
Am început de anul trecut niște postări publicitare (pentru care nu am primit bani, ci produsele în sine) și îmi este rușine că din 4 CDuri audio, am scris doar despre două... Îmi dăduseră un discount, dar văd că l-au dezactivat... :(
Cum am fost ocupați cu mutatul în casă nouă, am "pierdut" CDurile, am uitat de ele, am schimat câteva joburi, am și născut. Ieri, căutând altceva, am dat peste ele! Celelalte două despre care nu am apucat să scriu. Le pusesem bine.
Celelalte două despre care am scris sunt: Copilul tau e disciplinat? Și Cum pregatim copilul pentru inceperea gradinitei/scolii?
Pentru că acum am doi copii, titlul acestui CD este foarte de actualitate pentru mine! Mă interesează să aflu cum să-i ofer celui mare timp de calitate, pentru că de acum timpul îmi este și mai limitat. Stau acasă, așa este, dar cel mic încă îmi solicită prezența cam 90%, în detrimentul celui mare. Subiectul se adresează mai mult familiilor ocupate, care nu pot fi lângă copiii lor zilnic.
Așadar, timp de calitate, joaca poate fi educativă, este o "intersecție" a curentelor actuale de parenting (playfull parenting, fără certuri/bătăi, respect pentru copil, Montessori, chiar). Regăsesc cu bucurie idei de genul:
- dragostea pentru copil nu este suficientă pentru o relație/educație/relaționare mai bună;
- copilul este ființa cea mai dragă, cea mai autentică, etc
- este o ființă unică, un individ aparte cu propriile dorințe și preferințe;
- decât să fim prezenți doar fizic pentru mult timp pe zi (și frustrați) , mai bine mai puțin, dar 100% atenți la el;
- copiii nu au nevoie de lucruri, ci de noi, să nu înlocuim dragostea cu mai multe jucării ;
- și multe altele ;
Cel mai mult mă bucură faptul că se potrivește soțului meu, care este foarte ocupat. Și pentru că oricum el nu citește cărți sau articole de parenting, formatul audio i se potrivește ca o mănușă! I-am dat CD-ul cu rugămintea să-l asculte dimineața în drum spre serviciu. Parcă se văd progrese, mi se pare că-i vorbește pe un ton mai vesel, că-l ascultă, că-i ascultă nevoile.
Și pentru mine este foarte util! Cu fiecare ascultare, mai învăț ceva! Este genial! Felicitări inițiativei! Ar trebui să facă parte din kitul părintelui conștient!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)