Cel mai fericit Craciun!

Un Craciun fericit am avut, intr-adevar!

A fost un Craciun magic si plin! Este primul dintr-o noua viata pentru noi, parintii, dar si pentru el, Copilul. :) Deocamdata nu am facut bradut pentru ca nu ne-am putut decide (artificial sau natural, in ghiveci sau mic sau mare) si mai ales pentru ca acum suntem la varsta la care tragem tot ce apucam si straluceste sau lumineaza. Am zis ca avem destule Craciunuri inainte si avem timp si de braduti impodobiti!

Am avut, in schimb, o coronita din crengi naturale de brad, de care sunt mandra de cum a iesit si care a adus atmosfera Craciunului si la noi in casa prin aroma inconfundabila de rasina...

El, Copilul a primit si el jucarii. Noi nu i-am cumparat (recunosc aici in fata tuturor) caci ne pastram bugetul pentru anii ce vor veni :D

Masinuta politiei care face ni-noo, nii-noo si poc-poc-poc si dotata cu girofaruri este number one in topul preferintelor Copilului! Multumiri bunicilor!

Urmeaza in top jocul cubuletelor destepte, pe care l-am descifrat in majoritate, dar in timp vom mai descifra! :) Multumim Doina&Ruxi!

Am mai primit si un mos de zapada de pus in geam care lumineaza in mai multe culori, si el placut, ulterior devenit jucarie! :) Si vreo doi maimutoi de plus.
Cam atat cu jucariile. Am zis sa nu exageram, Copilul nostru are deja un cos plin-ochi, ba mai da si pe delaturi de jucarii si nici macar nu are un an!!!

La voi (mamici, tatici si pitici) cum a fost Craciunul?

Sfaturi pentru proaspeți tătici de Printesa Urbana

Sfaturi pentru proaspeți tătici


0. Fă un pas înapoi.

Nu mai ești buricul familiei. De-acum, nu pentru tine vor fi cele mai nemaipomenite cadouri, vise, planuri. E posibil chiar să ți se pară că iubita ta te iubește mai puțin. O să fii gelos, nedumerit, o să te simți lăsat pe dinafară. E ok, o să treacă în timp. Nu te iubește mai puțin, doar are mai puțin timp de tine. Și mai puțin chef de sex, dar asta nu înseamnă că viața voastră amoroasă va atîrna pentru totdeauna în cui. Există speranță. Mică și slabă, dar există! Hang in there.

1. Pune mîna pe copil

Nu se strică, nu se îndoaie, nu se ofilește. Bebelușul e obișnuit să fie manipulat, chiar și de mîini mai puțin dibace la început. Se va descurca foarte bine să-ți semnaleze dacă l-ai apucat prea strîns sau prea moale, dacă îl strînge scutecul sau poziția cu capul în jos devine incomodă după o vreme. Nu te stresa că i-ai pus bluza invers, bebelușului nu-i pasă. Ia-l în brațe, plimbă-l, schimbă-l, spală-l. Cît ești acasă, încearcă să împarți cu mama lui legitimă sarcinile legate de pui. Mama vrea asta, chiar dacă nu știe întotdeauna s-o ceară, bebelușului nu-i pasă prea mult de cine e plimbat sau schimbat, atîta vreme cît e. Deci fă-o. Te va iubi toată lumea mai mult, copilul va afla devreme că ești parte consistentă din viața lui, femeia îți va fi recunoscătoare.

2. Pune mîna și pe nevastă

Apuc-o de fund cînd se apleacă peste pătuțul copilului și spune-i ceva frumos despre ea. Ajută pe termen mediu și lung. Dacă ai noroc, poate ajută și pe termen scurt.


Dar sa va dau mai bine sursa pentru continuare: aici! MERITA! MAI ALES PENTRU SFATURILE PENTRU MAMICI DE LA SFARSIT!

Jungla urbana si nou-nascutul la purtator

Pentru ca saptamana trecuta, pare-mi-se, citeam un articol in Totul despre mame despre facilitatile pe care ti le aduc purtarea copilului in spinare, mi-am dat seama ca nu am scris despre acest vast si important subiect deloc pana acum desi ma lovesc in fiecare zi de acest lucru.

M-am regasit total in articolul scris de Simina. Este foarte greu in oras cu caruciorul. Nu ai acces la tramvai, nici la toate gurile de metrou, iar pe trotuar, nici nu mai spun ca abia te strecori cu caruciorul printre masinile parcate. Nu vreti sa stiti ce e la gura mea de fiecare data cand vrem sa ajungem in parc!

Dar, cat era mogaldeata mica, desi l-am descoperit cam pe la trei luni si jumatate, am achizitionat minunatul wrap de aici ba chiar cu o mica reducere si nu a trebuit sa platesc si transportul caci am fost la Baby Expo din mai 2012.

Iate-ne in minunatul wrap elastic, incat imediat dupa achizitionare am si mers in Ikea:

Si pentru ca este elastic, acum ca ne-am facut mari si grei nu ne mai ajuta, asa ca ne-am luat un SSC (Soft Structured Carrier) tot de pe poarta-ma.ro, adica un marsupiu Luna. Este mai scump, dar il ai pana implineste copilul trei ani sau si mai bine.

Nu ne vedem prea bine, cu SSC-ul:

Desigur, sunt mai multe avantaje in a purta copilul la piept: participa si el la activitati, sta la pieptul mamei, infrunta impreuna cu mama toate "primejdiile", se simte protejat, sta intr-o pozitie corecta (cu genunchii mai sus de fund si cu spatele arcuit in forma de c), iar mama are mainile libere.

Sunt insa si dezavantaje pentru mamele cu probleme de coloana, mai ales ca cu timpul copilul creste in greutate. Imi este greu acuma sa-l iau pe cel mic in SSC, caci este foarte frig si trebuie sa-l imbrac foarte gros, iar in SSC la pieptul meu ne incalzim mai tare amandoi. Plus ca daca se incalzeste si vrea sa iasa afara, nu mai este ca in wrap sa pot sa-l scot oricand si sa-l bag la loc. Poate sunt eu la inceput pana invat cum sta treaba si de aia mi se pare un pic mai complicat. Mai avem timp sa exersam mai mult la primavara.

Pana una-alta, acel articol mi-a amintit ca il pot purta si prin casa, linistita ca nu trebuie sa merg in varful picioarelor, si sa-mi fac toate 'trebile', chiar cu zgomot. Uite si dovada (cred ca mai avea utin si adormea):

Dar ma bucur sa vad ca aceste sisteme de purtat copii au intrat si la noi, desi in vest ele sunt de prin anii 60-70, din cate-am inteles. Sunt o alterntiva demna de luat in considerare in defavoarea caruciorului. Desi caruciorul mi se pare ideal pentru cumparaturi, ca ai unde sa le transporti. ;)

Secretul numarul cinci

Draga mamica, sa continuam cu restul micilor secrete pe care le-am descoperit pas cu pas si pe care le-am pus pe hartie, pentru a te ajuta. Asadar, odihneste-te, odihneste-te si iar odihneste-te!

Stiu ca acest sfat este neglijat de foarte multe mamici, daca nu de toate. "Cum sa ma odihnesc, cand adoarme el abia astept sa pot sa-mi termin treburile prin casa!?!" spun foarte multe mamici. Din pacate, crudul adevar este ca daca nu ai ajutor, cad pe umerii tai toate. Si daca atunci cand se trezeste cel mic si nu te lasa, te descurci foarte greu.

Stiu.

Asa spuneam si eu in primele luni, desi pediatra noastra, la prima vizita (si cred unica) mi-a spus sa dorm si eu cand doarme el. Bineinteles ca nu puteam, dar asta din mai multe motive. Imi era teama ca n-o sa-l aud cand se trezeste. Sau ma stresa ca el adormea foarte repede si dormea in reprize de 30-45 minute, fix atat cat imi lua mie sa adorm!

DAR, odihna este foarte importanta! Cand s-a facut mai maricel si si-a facut un program zilnic, stiam cand doarme cel mai bine si cand eram foarte obosita, ma lungeam si eu langa el. Bineinteles ca nu in fiecare zi, dar era asa bine cand adormeam si eu o jumatate de ora sau chiar o ora intreaga! Eram alta persoana! Cu alt chef de viata!

Asadar, stabileste-ti prioritatile, si fa-ti loc pentru odihna, iar ce nu e urgent, amani. Iar treburile in casa mai pot fi facute si de ceilalti membri ai familiei. Ca de aia nu esti parinte singur! Iar daca esti singur, atunci aplici regula prioritatilor zilnice.

Targul de cadouri de la Sala Dalles

Aseara am iesit la plimbare (l-am lasat pe cel mic cu bunica, caci viscolea) dar initial nu aveam idee unde sa ma duc. Am vrut sa ma plimb, pur si simplu, caci in ultimul an n-am mai facut asta pentru mine. Am simtit nevoia unei evadari, si am avut-o. Am vrut sa ma plimb prin centrul Bucurestiului, care pentru mine a fost dintotdeauna un loc aparte, parca de fiecare data ma incarc cu energie pozitiva de acolo. Ma intrigase o poza de pe facebook si am vrut sa vad cu ochii mei gateala de craciun. Mi se pare cea mai frumoasa gateala pe care a avut-o centrul Bucurestiului de cand sunt eu aici (de vreo zece ani)! Nu stiu exact ce imi place atat de mult, mereu am fost initial instictuala, am reactionat conform primelor impulsuri. Poate pentru ca este o gateala simpla si eleganta, cred ca asa as descri-o: simpla, eleganta si frumoasa. Am facut si doua poze:

Si pentru ca am ajuns in centru si stiam de Targul de Cadouri de Craciun de la Sala Dalles, am zis ca intru sa-mi clatesc ochii, sa vad ce se mai aduce la astfel de targuri. Stiam din anii precedenti ca indiferent de ocazie, se aduc mereu si mereu aceleasi lucruri vechi, chinezarii, turcisme sau orice alte lucruri ieftine si stralucitoare/nefolositoare care sa te convinga sa-ti cheltui banii.

Ei, acum am fost placut surprinsa (sa fie din cauza ca n-am mai iesit de mult timp?)! Parca sa zic ca n-au fost atat de multi comercianti, dar mie mi-a placut, caci nu-mi plac locurile aglomerate. Chinezisme au fost, dar din cele constructive. Adica mi-au placut niste puzzluri 3D din lemn, din care puteai sa construiesti tot felul de obiecte, case, avioane, animale, insecte chiar! Mi-au mai placut jucariile de lemn pentru copii.

Au fost si obisnuitele bijuterii, dar nu asa de multe din cele stralucitoare, facute la duzina, ci reinventate. Mi-a placut mult un nou tip de bijuterii (pe care daca le faceam eu, sincer, as fi cerut mult mai multi bani) migaloase tare pentru ca erau facute din multe margelute colorate asortate. Coliere bogate, bratari voluminoare, plicuri acoperite in intregime cu margelute! Foarte frumoase, si elegante! Se potriveau mai degraba, femeilor impunatoare si elegante si cu functii importante.

Iarasi, nelipsitele dulciuri, s-au intrecut si ele pe standuri, care mai de care! Din Italia, autohtone (turnate in forme ingenioase-atat pentru copii cat si pentru omeni mare in forme de pantofi!), erau altele aranjate in fire de flori, ca nici nu-ti dadeai seama ca sunt de mancat! Cafelurile si ele erau prezente, dar n-am explorat domeniul, caci nu prezinta interes pentru mine. La fel cum nu prezinta interese icoanele, si erau cel putin doua standuri cu icoane de vanzare, desi cat am fost eu acolo nu am vazut cumparatori interesati.

Bineinteles ca produsele bio erau nelipsite, in ultima vreme au luat amploare din ce in ce mai mare, caci erau multe standuri cu sapunuri si cosmetice homemade sau naturale. Aici, desi s-a observat o explozie de sapunuri home made, cand ma uitam pe eticheta lor vedeam ingrediente asemamatoare celor chimice. Cred ca pe undeva sunt mici scapari, caci am facut si eu sapun la rece, dar nu am pus atatea sulfate, stearate in loc de uleiuri. Erau unele aduse din Ungaria, parca, si erau opt lei bucata de 125 grame. Pai ce ingredinte ieftine au pus, daca si-au permis sa le aduca de peste hotare si lase la acest pret competitiv?

Cu bucurie am vazut lucruri hand made din fetru, sau din ciucuri de fetru. Sau haine facute la masini speciale tricotate, tot cu drag si cu suflet.

Cel mai tare m-a bucurat sa vad ca incep si romanii sa produca! Au inceput si la noi competitiile intre producatorii romani in materie mai ales de cutiute decorate, in special cu tehnica servetelului si a ceramicii pictate. Am ramas foarte placut impresionata sa vad o tanara domnisoara care venise cu cesti, vaze si alte lucruri de ceramica, tablouri, cutii foarte frumoas vopsite! Vesele si se vedea de departe ca erau facute cu drag, din placere si multa grija! ASA DA!

O seara incheiata placut cu intalnirea cu sotul meu si de savurarea, ca in vremurile de odinioara, a unor aripioare gustoase si picante in centrul de la Romana. :)

Cum iti schimba viata un copil - momente frumoase

Pentru ca mi s-a sugerat sa scriu si despre momentele frumoase, am zis initial ca n-o sa-mi ajunga o singura postare. Pentru ca sunt prea multe. Si daca ar fi sa le scriu intr-o singura postare, ar fi atat de lunga incat oricine s-ar plictisi sa citeasca pana la final.

Ideea este ca a fi parinte este ca o alta viata, o alta dimensiune in care patrunzi cu o noua si bogata paleta de sentimente (pe care nu ai ocazia sa le traiesti altfel) si care te maturizeaza si mai mult si pe tine, parintele. Ceea ce am vrut sa subliniez in postarea anterioara, este ca tu te poti considera pregatita, draga femeie, sa devii mamica, dar daca nu te cunosti foarte bine s-ar putea sa ai surprize. Eu am avut in a ma acomoda cu noul statut si cu faptul ca cineva depinde acum de mine 24 din 24 de ore 7 zile din 7. Asta poate si pentru ca nu am avut un sprijin constant, nu mi-am facut un program zilnic sau macar de doua ori pe saptamana sa ma duc la sala, sau doar sa ies undeva in oras. Aici recunosc ca si eu sunt de vina, caci am fost delasatoare. Iar cu vremea urata, mai greu se lasa ursul scos din barlog...:D

Si asa am inceput sa trec in revista momentele frumoase. Primul este clar acela al primei intalniri, dar nu intalnirea din primele momente, caci eram ametita de la anestezie si l-am vazut prea putin, nici nu-l mai tin minte prea bine pe Theu de atunci. Ci acela dupa ceva ore, cand eram deja la terapie intensiva si sotul meu a rugat o asistenta sa mi-l aduca sa-l vad, caci el il vazuse deja. Acel moment cred ca-l voi tine minte toata viata. O mogaldeata infasurata ca o sarmala, linistit (caci fusese hranit, avea urme de lapte pe fata) si cel mai emotionant, a fost cand ne-a auzit ca vorbim, eu si sotul meu, a intors capul spre noi... Si mai zici ca ei nu stiu nimic cand sunt mici de tot!

Aceasta esta si prima poza, pe care am si incarcat-o pe facebook atunci:

Urmatorul moment, nu stiu exact sa-l identific, caci fiecare clipa in care ma uitam la el eram cuprinsa de euforie si o fericire extrema si de nedescris in cuvinte.

Apoi ce imi aduc aminte ca si moment de intensitate mare, a fost cand el avea patru luni si a cazut cu scoica peste cap cu fata in jos. Atunci durerea pe care am simtit-o a fost iarasi atat de mare, incat am crezut ca lesin, relatare pe care am descris-o aici.

Apoi, fiecare zambet nou, fiecare miscare noua, fiecare gangurit aduc fericire maxima parintilor, in speta mamelor.

De pe la sase luni fiecare zi aduce noi progrese, cu viteza ametitoare de pe la noua luni, cand incet-incet se ridica in picioare si vrea sa mearga, sa exploreze cat mai multe.

***

Pe opt decembrie Theu meu a facut zece luni! As fi vrut sa-i aniversez fiecare luna implinita pana la un an, asa de tare ma bucura sa-l vad cum creste pe zi ce trece!
La zece luni deja facem o gramada de lucruri:

- stie sa faca cu mana pa-pa, si sa dea noroc cu tati.
- se joaca cu mingea si e foarte fericit sa o culeaga de pe jos.
- stie si e foarte incantat cand il cheama mami pe cutu, incearca si el sa zica cutu.
- stie de porumbel, care face grrr si fal-fal-fal cand zboara.
- stie si de cioara care face cra-cra.
- zice mama, tata, Ada, baba si alte gangureli, iar cand vrea sa fredoneze, in loc de la-la-la, zice un fel de na-na-na.
- ii place sa mearga tinut de manute prin toata casa, iar cand ii zic sa mergem la bucatarie stie directia.
- plange dupa tati (daca nu-l vede in fiecare zi) sa-l ia in brate atunci cand soseste acasa si daca nu sta mai mult cu el.
- a inceput sa mearaga de-a busilea, inca nu stapaneste tehnica.
- l-am lasat sa mearga pe langa perete si merge singur, apoi am observat ca a capatat incredere in el si mergea tinut doar de o manuta.
- "danseaza" cand aude muzica.
- stie sa scoata capacul la cateva recipiente (a invatat la pix prima oara, apoi la sprayul de nas).
- a inceput sa "fredoneze" si el cantecelele pentru copii pe care le aude.
- daca vrea ceva in mod special si nu primeste incepe sa planga, dar deocamdata uita daca ii distrag atentia cu altceva.
- ii place sa ia telefonul de la interfon si cand i-l duc la ureche este incantat ca aude tonul si inceaca sa zica alo.
- sta pe olita cand vad ca e gata sa faca treaba mare.
- si poate mai sunt de care uit eu acum...

Cel de-al patrulea secret

Cand vezi ca e marait si nu-i dai de cap cu ce problema are, chiar daca ai alta treaba in momentul respectiv, acorda-i si mai multa atentie!

Copleseste-l cu atentie! Dedica-te lui in totalitate. Poate are o nevoie inca neidentificata de tine. Uite, eu azi nu-mi dadeam seama ca pe el il durea burtica (de ieri nu iesise afara) si de aia nu manca la pranz. Nu manca nici macar ce stiam ca-i place lui cel mai mult! Si cand l-am dus pe olita, s-a rezolvat problema, s-a linistit si ne-am vazut de treburi in continuare cu calm.

Daca unui copil i se asigura toate nevoile si i se da o preocupare, va sta linistit cu jucaria lui. Cel putin al meu sta preocupat daca are cate un lucru nou de studiat.

Si daca ai facut tot posibilul si tot e marait sau plangacios, ofera-i si mai multa atentie, dragoste, dansati! El simte cand esti bine dispusa din tot sufletul, nu doar sa te prefaci. Crede-ma, draga mamica, am incercat sa ma prefac vesela, sa zambesc si sa vorbesc prefacut bine-dispusa, dar nu merge! Copilul simte. Ei, cand ma dedic in totalitate lui si il iau la dans din toata inima si cu tot sufetul, pornesc muzica in living e asa fericit incat nu as da pe nimic fericirea lui din acele momente!

Ei, daca chiar ai o urgenta ce nu suporta amanare (desi nu prea vad ce ar putea fi inaintea copilului), atunci ia-l in brate si termina-ti treaba cu el alaturi. Chiar in timp ce scriu aici il mai iau in brate, ma mai joc cu el din cand in cand chiar daca el nu plange. Asta pentru ca vreau sa simta ca sunt alaturi de el si nu l-am uitat sau neglijat. Cand ma prindeam in teste auto si nu-l bagam in seama mai mult timp, se supara, incepea sa maraie, sa se vaite si daca nici asa nu-l bagam in seama, plangea din ce in ce mai tare. Mai greu il impacam apoi.


Aici suntem la o petrecere si dansam. Imi pare rau ca nu se vede cat de incatat este!

Cum iti schimba un copil viata

Aceasta postare se vrea a fi pentru femeile care cocheteaza cu ideea de a face un copil.

Este un subiect care pe mine m-a macinat ceva vreme dupa ce am nascut. Ma tot intrebam de ce nimeni (de ce nu mama mea, in primul rand) nu mi-a spus si mie ce inseamna sa fii mama inainte sa fiu si eu. Ma tot gandeam ca putea sa ma avertizeze cate schimbari si ce presupune aceasta viata noua. Pentru ca am avut momente, dupa euforia si fericirea de a privi si de a strange in brate o mogaldeata, cand aveam senzatia ca o sa se termine si o sa revin la viata de dinainte. Adica undeva in adancurile mele speram ca totul sa revina la "normal".

Nu vreau sa sune a vaitat, pentru ca am avut noroc de copil linistit care nu mi-a plans noptile sau alt fel de probleme, pur si simplu vreau sa subliniez faptul ca un copil iti schimba viata mult mai mult decat suntem noi pregatiti.

Teoretic eu pot sa-ti spun ca s-a terminat cu viata ta de dinainte. Dar tu n-o sa realizezi decat pusa in fata faptului. Acuma, gandindu-ma cum sa "avertizez" si eu la randul meu pe alte femei care vor copii, ma vad legata de maini si de picioare si pot spune doar atat:

1. Cel mai important este ca acel copil sa fie dorit de amandoi parintii (pentru ca si-asa un cuplu este pus la multe incercari, si sunt convinsa ca nu numai cand cel mic este sugar, ci toata viata);
2. Aspectul material, teoretic nu este asa important (adica noi inca stam cu chirie si ma bucur ca nu ma stresez din cauza asta; sau chiar nu trebuie sa astepti sa-ti faci casa ta, copilul creste in orice casa), dar ar fi bine sa ai un venit cat de cat decent asta tot pentru tine ca sa nu te superi cand vei vrea sa-i iei cate ceva;
3. Chiar nu trebuie sa te stresezi sa-i faci camera lui, pentru ca oricum va dormi mai mult cu voi in pat, iar lucrurile lui le poti pune in sifonierul vostru. Mai bine faci un dressing, daca tot faci modificari. Si un dressing e binevenit, mai ales ca vine al treilea membru in familie (care o sa primeasca o groaza de hainute!).

Altceva nu stiu ce ar trebui sa mai adaug...

De mult am tot spus ca ar trebui sa existe o scoala pentru cei ce vor sa fie parinti! Daca dai viata unui copil, asta nu inseamna automat ca stii sa-l si cresti. Si ca dovada avem extrem de multe exemple de copii abandonati, aruncati la gunoi sau maltratati fizic sau psihic, etc.

SCOALA VIITORILOR PARINTI ar suna si ar fi ca o tabara in care fiecare cuplu (sau parinte singur) ar fi pus in situatii cat mai autentice: trezit noaptea din ora in ora, plansete, preparat laptele, schimbat scutece, etc. Ar trebui sa "predea" legislatia in vigoare, psihologia copilului dar si a cuplului, etc.

Ce mult mi-ar placea asa ceva! Dar sunt constienta ca este o utopie, ca n-o sa se infiinteze niciodata o asemenea scoala, caci ar insemna un control al natalitatii riguros, care n-o sa existe in veci (poate in viitorul din S.F.uri) caci natura trebuie sa-si urmeze cursul cu selectia naturala. Pana la urma multi din cei considerati genii s-au nascut in conditii din cele mai mizere...


Eu stau si palavragesc aici despre revenirea la "normal", si copilul meu s-a ridicat deja in picioare si vrea s-ajunga la butoanele de la aragaz...

Al treilea secret

Repet, nu este o ordine in micile mele secrete, cel mai important ramanand acela al importantei majore, primordiale pe care il joaca insusi copilul printe prioritatile tale.

Draga mamica, azi vreau sa-ti vorbesc despre cat de important este sa-l incluzi pe cel mic in orice activitate. De la aranjatul patului/camerei, preparara mancarii pana la epilat sau mai stiu eu ce alta activitate personala. La inceput imi parea imposibil sa ma epilez cu el in aceeasi camera si imi puneam tot felul de piedici, SINGURA! Ai sa vezi ca totul depinde de cum gandesti tu. Daca tu crezi ca e imposibil un lucru, atunci n-o sa-l reusesti. Asa credeam si despre faptul ca nu ma pot duce la supermarchetul din cartier cu copilul in carucior la cumparaturi, ca se intra mai greu, nu este rampa si nu prea e loc sa ma deplasez cu caruciourul in interior. Dar, cu putina insistenta, ajutorul celor din jur si determinare din partea mea, am reusit. Imi puneam singura obstacole in loc sa nu ma intereseze decat reusita si scopul final. Asa si cu epilatul, de voie, de nevoie, daca am vazut ca trec zilele si nu mai ajung sa am grija de mine, mi-am luat inima in dinti si am zis: GATA! Cat o sa mai stau asa?

Asa ca mi-am luat puiul, l-am pus pe pat cu jucarii langa el ca sa-l tin ocupat si am inceput. Inainte sa pornesc orice device care scoate un zgomot mai puternic, epilator/mixer/blender, ii imit intotdeauna zgomotul ca sa-i dau de inteles ce urmeaza, pregatindu-l sa nu se sperie. Apoi imediat ce-l pornesc ma uit la el sa vad daca se sperie, si daca nu, ii dau bataie in continuare la epilat (mixer sau blender). Daca se sperie, il opresc, ii vorbesc, mai imit zgomotul si iar il pornesc pana se obisnuieste.

La bucatarie la fel, il iau cu mine cand ii prepar mancarica ca sa invete ca urmeaza sa pape. Ii mai dau sa guste cate o leguma sau fruct pana se face mancarica sa-l mai tin ocupat sa nu se plictiseasca.

Cand calc, il iau cu mine in living, il pun in premergator sau in leagan (cand era mai mic) si asa ma are mereu in preajma, ma vede si e multumit. Bineinteles ca nu mereu e linistit, se intampla, nu de putine ori, cand imi e lumea mai draga, el sa fie marait, sau sa-i fie foame/somn. Atunci n-am ce sa fac si aman treaba pana il linistesc pe el.

Asa, draga mamica, il incluzi si pe el in activitatile tale, tu iti vezi de treaba si el e bucuros ca nu-l lasi singur - toata lumea e impacata.

Si pentru ca in weekend am fost la munte, iata cum l-am implicat si pe el la pregatirea bagajului de intoarcerea acasa: