Cum iti schimba viata un copil - momente frumoase

Pentru ca mi s-a sugerat sa scriu si despre momentele frumoase, am zis initial ca n-o sa-mi ajunga o singura postare. Pentru ca sunt prea multe. Si daca ar fi sa le scriu intr-o singura postare, ar fi atat de lunga incat oricine s-ar plictisi sa citeasca pana la final.

Ideea este ca a fi parinte este ca o alta viata, o alta dimensiune in care patrunzi cu o noua si bogata paleta de sentimente (pe care nu ai ocazia sa le traiesti altfel) si care te maturizeaza si mai mult si pe tine, parintele. Ceea ce am vrut sa subliniez in postarea anterioara, este ca tu te poti considera pregatita, draga femeie, sa devii mamica, dar daca nu te cunosti foarte bine s-ar putea sa ai surprize. Eu am avut in a ma acomoda cu noul statut si cu faptul ca cineva depinde acum de mine 24 din 24 de ore 7 zile din 7. Asta poate si pentru ca nu am avut un sprijin constant, nu mi-am facut un program zilnic sau macar de doua ori pe saptamana sa ma duc la sala, sau doar sa ies undeva in oras. Aici recunosc ca si eu sunt de vina, caci am fost delasatoare. Iar cu vremea urata, mai greu se lasa ursul scos din barlog...:D

Si asa am inceput sa trec in revista momentele frumoase. Primul este clar acela al primei intalniri, dar nu intalnirea din primele momente, caci eram ametita de la anestezie si l-am vazut prea putin, nici nu-l mai tin minte prea bine pe Theu de atunci. Ci acela dupa ceva ore, cand eram deja la terapie intensiva si sotul meu a rugat o asistenta sa mi-l aduca sa-l vad, caci el il vazuse deja. Acel moment cred ca-l voi tine minte toata viata. O mogaldeata infasurata ca o sarmala, linistit (caci fusese hranit, avea urme de lapte pe fata) si cel mai emotionant, a fost cand ne-a auzit ca vorbim, eu si sotul meu, a intors capul spre noi... Si mai zici ca ei nu stiu nimic cand sunt mici de tot!

Aceasta esta si prima poza, pe care am si incarcat-o pe facebook atunci:

Urmatorul moment, nu stiu exact sa-l identific, caci fiecare clipa in care ma uitam la el eram cuprinsa de euforie si o fericire extrema si de nedescris in cuvinte.

Apoi ce imi aduc aminte ca si moment de intensitate mare, a fost cand el avea patru luni si a cazut cu scoica peste cap cu fata in jos. Atunci durerea pe care am simtit-o a fost iarasi atat de mare, incat am crezut ca lesin, relatare pe care am descris-o aici.

Apoi, fiecare zambet nou, fiecare miscare noua, fiecare gangurit aduc fericire maxima parintilor, in speta mamelor.

De pe la sase luni fiecare zi aduce noi progrese, cu viteza ametitoare de pe la noua luni, cand incet-incet se ridica in picioare si vrea sa mearga, sa exploreze cat mai multe.

***

Pe opt decembrie Theu meu a facut zece luni! As fi vrut sa-i aniversez fiecare luna implinita pana la un an, asa de tare ma bucura sa-l vad cum creste pe zi ce trece!
La zece luni deja facem o gramada de lucruri:

- stie sa faca cu mana pa-pa, si sa dea noroc cu tati.
- se joaca cu mingea si e foarte fericit sa o culeaga de pe jos.
- stie si e foarte incantat cand il cheama mami pe cutu, incearca si el sa zica cutu.
- stie de porumbel, care face grrr si fal-fal-fal cand zboara.
- stie si de cioara care face cra-cra.
- zice mama, tata, Ada, baba si alte gangureli, iar cand vrea sa fredoneze, in loc de la-la-la, zice un fel de na-na-na.
- ii place sa mearga tinut de manute prin toata casa, iar cand ii zic sa mergem la bucatarie stie directia.
- plange dupa tati (daca nu-l vede in fiecare zi) sa-l ia in brate atunci cand soseste acasa si daca nu sta mai mult cu el.
- a inceput sa mearaga de-a busilea, inca nu stapaneste tehnica.
- l-am lasat sa mearga pe langa perete si merge singur, apoi am observat ca a capatat incredere in el si mergea tinut doar de o manuta.
- "danseaza" cand aude muzica.
- stie sa scoata capacul la cateva recipiente (a invatat la pix prima oara, apoi la sprayul de nas).
- a inceput sa "fredoneze" si el cantecelele pentru copii pe care le aude.
- daca vrea ceva in mod special si nu primeste incepe sa planga, dar deocamdata uita daca ii distrag atentia cu altceva.
- ii place sa ia telefonul de la interfon si cand i-l duc la ureche este incantat ca aude tonul si inceaca sa zica alo.
- sta pe olita cand vad ca e gata sa faca treaba mare.
- si poate mai sunt de care uit eu acum...