Si mai mult m-am gandit daca sa scriu sau nu, cate persoane se vor simti jignite, daca voi supara pe cineva, daca lucrurile se vor interpreta in fel si chip, caci lumea barfeste, interpreteaza si iti auzi apoi lucruri despre care nici tu nu stiai despre tine...
Oricum ar fi, ma simt responsabila pentru alte persoane care ar putea avea aceeasi experienta, macar sa stie cum sa comporte, sa-si cunoasca drepturile mai bine si sa aiba mai multa incredere in ele insele.
Cum sa incep? Oricum sunt de parere ca orice experienta e personala, asa cum nu sunt doua persoane identice, tot asa nu sunt nici experiente identice; experientele variaza in functie de persoana, timp, loc, felul de a gestiona problemele, educatia de acasa, persoanele cu care vii in contact, convingerile personale si experientele acumulate de-a lungul tmpului.
Am inceput lucrul la Oracle in februarie 2011 (dupa 4 ani de experietna de corporatie in HP), eram tanara si cu aspiratii mari. Am avut mare noroc sa intru in echipa Cameliei J. (sa-i spunem asa), un tip de manager aparte in sensul bun, fata de ce este in Oracle. In echipa Cameliei am aut cea mai frumoasa perioada la Oracle!!! Si acum imi amintesc cu placere ca desi munceam mult, ne distram si aveam o atmosfera super-placuta in echipa! Din echipa Cameliei din 6 persoane (2 pe germana, 1 pe franceza, 1 pe engleza, 1 pe spaniola, 1 pe italiana), la ora actuala a mai ramas in Oracle doar 1 singura parsoana! Din pacate proiectul Cameliei a durat doar 6 luni de zile, apoi am fost toti repartizati la echipele-mama, alte echipe, alti manageri.
Asa aratam in februarie 2011:
Apoi lucrurile s-au petrecut cu o viteza ametitoare: am avut nunta in iunie, am ramas insarcinata (bine, eram insarcinata inainte de nunta, dar am aflat abia dupa decada de miere... si asta pentru ca mereu am avut o menstuatie dereglata si intarziata), in decembrie 2011 am ramas acasa in pre-natal. In februarie 2012 am nascut, iar in februarie 2013 m-am intors. Eram asa bucuroasa ca ma intorc, ca-mi venea sa topai de bucurie la propriu. Voiam sa ma intorc si mai devreme, de pe la 8 luni, ca simteam cum noul statut de mama care sta doar acasa doar cu copilul doar facand mancare, doar spaland si doar alaptand ma reduce la statutul de molusca! Eram singura-singurica, caci parintii sunt din provincie si sotul muncea pana tarziu noaptea.
Asa aratam in 2012:
Dupa cateva luni de cand m-am reintors la birou am inceput sa resimt orele "pierdute" in detrimentul timpului petrecut cu copilul meu. Probabil ca asta s-a resimtit si in calitatea prestarii mele la birou, nu stiu, ca nu mi-a dat nimeni niciun feedback. In iunie 2013 am ramas singura pe acelasi numar de contracte, adica dublu, caci inainte le imparteam cu o colega. Eram pe echipa Italiei singura cu peste 1000 si cateva sute de contracte pe an, iar discutand cu fetele de pe echipa Frantei, sa constat ca si ele aveau peste 1000 (cu o diferenta mica, de cateva sute pe an, ceea ce trimestrial se reduceau la ceteva zeci) si ele erau 2!
In august am fost in concediu 2 saptamani, caci ne luasem bilete din iarna la munte sa petrecem mai mult timp in familie. La intoarcere au inceput reprosurile si observatiile ca am ramas in urma cu contractele si ca petreceam timpul pe alte pagini decat cele legate de job. Daca era sa-mi las treaba la zi inainte sa plec in concediu, pai nici mai puteam pleca in concediu! Nu a contat niciun argument din partea mea: ca nefiind fumatoare nu ieseam afara la fiecare 2 ore 15 minute si ca preferam sa ma relaxez altfel (psihologic vorbind, nimeni nu are capacitatea mentala sa ramana concentrat 8 ore incontinuu); ca eram singura cu mai multe contracte decat inainte; mai ales ca nu am fost pregatita prin niciun training pentru noile responsablitati care aparusera intre timp (desi cerusem!), trainingurile au venit abia dupa ce am inceput procedura cu HR-ul! Etc, etc.
Au fost multe lucruri care s-au cumulat: atmosfera tensionata din echipa, noul supervizor, noul manager, noile responsabilitati pentru care nu am fost pregatiti, frustratile mele legate de noul statut care mi-au cam dat viata peste cap... Iar apoi presiunile din partea managementului au pus capac si am refuzat sa cooperez cu niste oameni cu care nu reuseam sa comunic. De multe ori am vrut sa-mi dau demisia, dar stiam ca am un copil, familie, responsabiiltati si mai ales voiam sa ne luam casa prin PRIMA CASA si nici nu aveam alternativa sa plec in alta parte.
Din septembrie a inceput procesul de evaluare (initiat direct de manager, sa-i zicem Diana D. (despre care am inteles ca nu mai lucreaza in Oracle din martie dar nu am aflat si motivul - poate imi spune si mie cineva, de curiozitate), caci supervisorul meu, sa-i zicem Monica R., era in concediu), care in Oracle se numeste PIP (Performance Improvement Plan, care ar trebui sa identifice punctele slabe ale angajatului si apoi sa gaseasca modalitati de imbunatatire).
Am fost de buna credinta si am inceput aceasta procedura convinsa fiind ca se va dovedi ca nu sunt rau-voitoare. Pe parcurs s-a facut si trainingul intregii echipe cu responsabilitatile cele noi, asa am aflat si eu ce, cate si de unde scot anumite rapoarte, caci inainte nu ni s-a aratat tot procesul cap-coada, doar anumite informatii disparate. Tot pe parcurs mi-am dat seama ca desi am invatat sa utilizez acele rapoarte, se gaseau alte puncte slabe ca sa nu pot primi nota de trecere la evaluare: abilitatile de limba italiana nu mai corespundeau! La incceput in 2011 corespundeau, acum nu (cat puteam sa uit intr-un an de zile???)! Am intarziat 5 minute (nu exagerez!) in 2 saptamani si nu am anuntat superiorul, alt motiv pentru a nu lua nota de trecere! Va dati seama ca m-a demotivat total cand am vazut ca orice faceam nu era suficient.
Asa incat la sfarsitul lui octombrie am vrut sa-mi dau demisia si i-am anuntat intr-o vineri. Peste weekend am mai discutat cu sotul meu si mi-a adus mai multe argumente pentru care nu ar trebui sa-mi dau demisia, cel mai important fiind acela ca nu mai puteam beneficia de somaj, in cazul in care nu-mi gaseam repede ceva. Apoi luni am discutat cu HR-ul si i-am anuntat ca vreau sa plec, dar sa desfacem contractul cu litera de lege corespunzatoare concedierii pentru a beneficia de somaj. Au incercat sa ma convinga ca nu da bine la CV, ca sunt tanara si ma poate afecta profesioal, pentru ca ei nu voiau sa desfaca asa contractul de munca - asta presupunea o procedura mult prea complicata din partea lor si nu se coplica HR-ul cu asa ceva.
Aici incepe partea interesanta! :) In ziua de 28 octombrie, luni, cand le-am zis ca vreau sa plec dar in asa fel incat sa pot beneficia de somaj, mi-au facut o oferta de nerefuzat! Adica managerul a propus (dupa cum mi-am dat seama ulterior) sa-mi ofere 2 luni de stat acasa pe banii firmei! Contractul sa-mi mearga pana la 1 ianuarie, dar eu sa nu ma mai duc la birou, ca sa am timp chipurile sa caut un job. Sincer, am cam stat pe ganduri, eram gata sa accept oferta, dar faptul ca trebuia sa ma hotarasc intr-o ora ca altfel nu mai era valabila, m-a dat inapoi. Mi s-a parut ceva suspect la mijloc. Nu am acceptat.
Peste 2 saptamani (in noiembrie) ne-am intalnit iar cu HR-ul (eu, supervisorul si doua persoane de la HR), la o intalnire initiata de ei. Nu scria nimic in invitatia de intalnire, asa ca ma intrebam ce solutie au gasit, ce propunere imi vor mai face de data asta. De unde? Cica trebuia sa ne intalnim pentru evaluare! Stupoare mare, ele s-au aratat ofuscate, eu le-am zis ce credeam. Apoi le-a intrebat daca putem sa sarim peste toti pasii evaluarii in asa fel incat sa ajungem la desfacerea contractului cu concediere, sa pot beneficia de somaj. Ca nu e o suma mare somajul, ca nu ma ajuta, ca mai mult imi dau ei daca stau acasa doua luni, etc. La aceasta propunere, sefa HR-ului, s-a arata si mai ofuscata: "La ce firma lucrezi tu? Cum se numeste, spune-mi cum se numeste firma! Crezi ca noi facem lucrurile aici doar de fatada?!? Firma are o reputatie foarte bine construita!" La care m-am enervat si eu si le-am spus ca reputatia firmei nu m-a impiedicat sa vin aici in 2011! Ca inca sa plec din HP se zvonea ca e o atmosfera mai rece si manageri cu care nu te intelegi asa de bine ca in HP.
Ia uitati cum aratam in 2013:
Pe atunci am zis ca sunt doar povesti ale unor persoane care nu vor sa munceasca si daca muncesi in banca ta, nimeni nu are ce sa-ti spuna. Dar se pare ca nu erau doar zvonuri. Niciodata nu cred zvonurile pana nu ma confrunt si eu cu situatiile respective. Le-am spus clar inca o data ca vreau sa plec, dar in asa fel incat sa pot lua somaj, cu concediere, daca e singura modalitate. Tipele din HR au ramas un pic blocate, mi-au recunoscut ca nu au mai avut pana acum o asemenea situatie si ca se vor mai gandi, eventual sa discute cu managerul sa vada daca imi pot preplungi acea oferta de nerefuzat valabila doar o ora! Si sa ma mai gandesc si eu. Atunci mi-am dat seama ca oferta de nerefuzat era venita din partea managerului.
Dupa inca o saptamana au venit la mine cu o alta oferta, si mai de nerefuzat! Eram deja la mijlocul lui noiembrie si mi-au propus sa stau acasa cu contract intreg pana la 28 februarie! Doamne, mi-am spus in sinea mea, cat de tare isi doreste managerul sa nu ma mai vada!!! Desi nu-i vorbisem nicio secunda urat sau ofensator, sau cumva care sa implice jicnire, nici nu am tipat, am adus argumente la fiecare acuzatie care mi s-a adus. Probabil a vazut ca nu are autoritate in fata mea, caci nu-mi era frica de ea cum le era altor colegi, si probabil de aceea a vrut sa ma inlature cumva.
A, am uitat sa mentionez ca acest manager, Diana D., ii spusese sefei ei despre cazul meu, o americanca care nu avea nici in clin nici in maneca cu oamenii de aici, si care vine din an in paste la centrul din Bucuresti. Cand a venit femeia in centru m-a convocat la o intalnire privata in care i-am explicat ca se pune accentul pe niste lucruri secundare scopului nostru final - acela de vanzare pana la urma, de reinnoire a cat mai multor contracte. Si ea mi-a spus la fel, ca pe primul loc sunt vanzarile. Si ca daca doar de traininguri am nevoie, se poate aranja. Am avut o discutie civillizata. Probabil Diana credea ca ma sperie aceasta intalnire, nu stiu ce a vrut sa obtina, oricum, a dovedit ca a fost depasita de situatie, caci orice problema interna se rezolva intern...
O sa ma opresc aici, deocamdata, caci m-a extenuat acest articol si situatia in sine ma extenueaza de fiecare data cand imi amintesc si trebuie s-o povestesc.
Continuarea, poate alta data, nu stiu cand...asta daca va intereseaza.
Va doresc Sarbatori Pascale cat mai fericite alaturi de familie, ca e cea mai importanta!
Un comentariu:
Pentru mine este foarte usor sa lucrez si sa mai scriu pe blog din cand in cand chiar de acasa, incurajez si alte persoane sa faca acest lucru
Trimiteți un comentariu