De curand am fost la o sedinta de masaj si nu stiu cum am ajuns la subiectul Montessori, i-am povestit maseuzei cateva principii de baza, incurajata mai ales de interesul ei crescand. M-a amuzat replica maseuzei din final: "ar trebui sa se faca mai cunoscuta, mai mediatizata chestia asta". :) Da, de acord cu ea, dar cine isi doreste cu adevarat sa si practice asa ceva? Asta presupune ca mai intai sa te schimbi din temelie tu ca parinte, ca om, complet...
Azi citesc pe montessori.org despre The Importance of Montessori Education si despre ce sa faci ca sa creezi o lume bazata pe pace, cum sa sadesti niste principii din frageda copilarie (creand o baza solida) desi in lumea inconjuratorare suntem bombardati de stiri negative, desene in care violenta e amuzanta si fara consecinte reale (de aici interdictia desenelor in Montessori), etc. Cum educatia traditionala se axeaza pe relatia dominator/dominat, unde copiii se simt fara putere in a prelua fraiele propriei vieti, etc.
Educatia Montessori ofera o alternativa in cresterea si educarea copiilor, pe care autorul paragrafului o numeste Partnership Education. Paragaraful urmator mi-a revelat motivul pentru care nu am excelat la scoala si pentru care am urat din tot sufletul meu materia istorie:
"One of the things that I admire about Montessori is that it offers children a much more balanced and positive view of history. Rather than glorify violence and conflict, Montessori schools help children to look at societies from the perspective of daily life, with an equal emphasis on the roles of women, who were, after all, anything but invisible and irrelevant, as well as the roles men played. Montessori students study the culture, cuisine, art, music, and great stories of past civilizations. Rather than pretend that bad things did not happen, they teach children to examine the evidence of celebration and kindness that did exist, along with the stories of not only warriors and kings, but of the people who made great contributions to social justice, scientific understanding, the arts and great literature, and the search for peace."
Exact asa mi-ar fi placut sa studiez la scoala: cultura, bucataria, arta, muzica, cu alte cuvinte, sa studiez din perspectiva vietii de zi cu zi. Si nu niste cifre reci cum studiam la istorie... Cumva simteam ca nu notele conteaza, tot asteptam sa ma intrebe cineva ce am invatat pana la urma... si asa am picat intr-o blazare din care am mai iesit in ultimul an de liceu cand motivatia mea pentru a-mi continua studiile a fost sa evadez de acasa.
Exact intr-o familie Montessori mi-ar fi placut sa traiesc, intr-o scoala Montessori mi-ar fi placut sa studiez, sa ma autodepasesc mereu, nu sa ma intrec in note cu colegii (pentru ca da, in Montessori nu exista note)...
Oare ce versiune a mea as fi fost acum?
Si unde?
...
Vi se pare vreo urma de ostilitate aici? Unde e profesorul? Credeti ca e galagie intr-o clasa Montessori? Credeti ca e "aranjata" o asemenea poza? :)
Sursa poza aici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu