miercuri, 31 decembrie 2014

Ultima experienta de corporatista, partea a II-a

M-am hotarat sa scriu si continuarea, caci vad ca este iar de interes acest subiect, prin numarul mare de vizualizari din ultima perioada. Dar si pentru ca acum sunt mai detasata, a trecut ceva timp de atunci si mi-am mai revenit psihic. Si acum imi este putin greu, iar cu acesta postare sper sa ma vindec complet.

Acum ma felicit pentru ca am mers pana la capat cu procedura de evaluare cu HR-ul in cadrul Oracle. Desi imi pare rau pentru mine ca mi-a fost teama si m-am lasat coplesita emotional...

Asadar, dragi corporatisti (si nu numai), implicarea HR-ului in concedierea voastra, pardon, evaluarea voastra, HR care ar trebui sa fie impartial, este doar o metoda de intimidare care, in 99% de cazuri functioneaza. Eu am fost acel 1% care s-a incapatinat si am mers in hora pana la capat cu ei. Ba chiar le-am cerut sa ma concedieze cu litera "i"(daca nu ma insel), pentru a beneficia de somaj. Cand le-am cerut asta, au schimbat abordarea si au vorbit altfel: sa ma mai gandesc, etc, blablabla. Mi-au facut oferte de nerefuzat si valabile doar 1 ora care s-au prelungit pana la 3 luni de stat acasa pe banii firmei... Eram la capatul puterilor psihice si am cedat. Acum parca imi pare rau, desi daca ar fi sa trec din nou prin aceleasi presiuni, as pleca in nou. Corporatia iti mananca viata si repede si sigur. Cu toate ca daca ar fi sa trec iar prin acea perioada, poate ca m-as fi implicat mai mult, si as fi comunicat mai mult cu oamenii din echipa, din jur... Abia acum cochetez iar cu ideea de intoarcere in corporatie, desi nu stiu inca sigur. Abia acum ma pot intoarce la viata de dinainte de copil. Acum cand copilul este mai independent. Desi parca as incerca ceva pe cont propriu, acum as vrea sa cresc individual dar odata cu copilul.

Am facut bine sau nu, nici acum nu stiu. Am facut bine pentru demnitatea mea si nu m-am lasat inlaturata dupa placul managerului. Dar psihic m-a afectat foarte mult. Recunosc ca dupa nastere eram mai sensibila si programul de cel putin 10 ore lipsa de langa copil nu mi-a venit bine. Efectiv ma "sufocam" in corporatie si ma simteam straina de toti. Raceala oamenilor de acolo m-a facut sa ma instrainez si mai mult. Presiunea in vanzari accentuata de manager si lipsa timpului pentru trainuire, m-au convins sa-mi doresc in fiecare zi sa fiu in alta parte... Fiecare zi reprezenta pentru mine o tortura, si in fiecare dimineata imi venea sa fug in sens invers ...

Abia acum pot spune ca incep sa-mi revin, copilul a mai crescut, am stat mai mult langa el intr-o perioada foarte importanta pentru el; s-a acomodat la gradinita si s-a obisnuit cu programul. Desi se imbolnaveste in fiecare luna si trebuie sa stau cu el acasa. Cred din ce in ce mai mult in vorbele ce se spun despre mame cum ca ar creste odata cu copiii lor; simt pe toate planurile, psihic, emotional, chiar si fizic (parca mi se intareste si mie sistemul imunitar prin repetatele imbolnaviri).

Un comentariu:

Leon spunea...

Mda!..ești o persoană sinceră și amuzantă, care își face ușor prieteni. Nu îți ieși foarte ușor din fire, dar când o faci, ai tendința de a deveni agresiva. Nu ai dorințe de răzbunare, dar nu uiți niciodată o persoană care ți-a greșit. Pui mare preț pe familie si ești mereu dispusa să faci orice, pentru a-ți proteja relațiile personale...e greu sa ai principii bune, oneste sau prejudecati sub care nu poti cobori de aceea vei gasi in fiecare job la un anumit timp o zona de "lehamite" . Concluzie: vei cauta mereu calea buna dar sincer nu o vei gasi .. doar vei ajunge la pensie si vei remarca: eu cel putin am incercat!