Sclavia s-a abolit demult - Ce bine e să trăieşti!

... mai exact din 9 martie 1927 (oficial). Iar drepturile femeii au fost recunoscute în 1920 în State, chiar dacă mişcări şi curente au fost şi înainte şi după aceste date oficiale. Păcat că nu s-a păstrat matriarhatul, sunt sigură că nu ar mai fi existat războaiele mondiale...

Oricum ar fi, chiar dacă nu suntem egali, femeile şi bărbații, tot consider atribuțiile ce țin de familie - îndatoriri egale. Indiferent că suntem în epoca preistorică sau în mileniul al treilea, pentru o dezvoltare armonioasă a descendenților familiilor (cât şi pentru sănătatea psihică a partenerilor), este crucială implicarea activă a ambilor parteneri în tot ce ține de familie!

Este înfiorător câte femei supărate, triste, depresive, care se subapreciază şi se lasă pe ele pe ultimul loc sau nici măcar nu au grijă de ele văd pe diferite grupuri de rețele sociale!!! Eu însămi sufăr enorm când sunt privată de un moment de respiro, de o gură de aer de la îndatoririle zilnice, de atâtea şi atâtea luni de zile. Când spun că mă simt ca la închisoare familia nu înțelege. Înțeleg alte mame care trec şi ele prin aceleaşi situații... Si de ce ar înțelege familia? Dacă eu tot acasă stau, dacă eu strâng după toată lumea, dacă eu spăl, fac mâncare, fac curat, spăl copiii în fiecare seară, etc? De ce?!? Atunci când îți este bine, tu ai schimba ceva?

Este înfiorător câte femei suferă după ce vin pe lume copiii. Înainte judecam cu uşurință femeile care se întorceau la serviciu înainte de împlinirea unui an a bebeluşului... Cât mi-am schimbat părerea! !! Dar am impresia că acest lucru contribuie la păstrarea sănătății mentale a mamei, în primul rând şi apoi a familiei-pe principiul dacă femeii îi este bine, atunci tuturor membrilor familiei le este bine.

Şi de ce trebuie să fie aşa? De ce după atâta timp de câștigarea drepturilor femeii? De ce ne batem în piept că avem aceleaşi drepturi ca bărbații?!? Mie încă nu mi se pare că aşa stau lucrurile. Bărbații încă așteaptă să fie serviți cu mâncare caldă în farfurie!!! Să li se încălzească şi să li se pună în farfurie!!!!! Să li se pună rufele la maşina de spălat şi să li se calce, că altfel iese scandal! Să li se schimbe lenjeria de pat, femeia să facă curățenie şi ordine în toată casa!!! Că doar "femeia stă la cratiță" - se ştie! Etc, etc, pe principiul că ei sunt bărbați şi aduc banii în casă şi întrețin familia. Si cam atât. Trist este că tot noi încurajăm aceste apucături. Ce spunem băieților încă de la câtiva ani? "O să te faci mare şi o să mergi la facultate, te vei angaja şi cei avea job, familie, copii." "Bărbatul aduce banul în casă!"

Am avut ghinionul (sau norocul) să am un tată care nu s-a implicat deloc, dar deloc în educația copiilor. Ce păcat...! Deja când mă uit în jur la fete sau femei pot să-mi dau seama, fără să le cunosc, care din ele au avut un tată care s-a implicat şi care nu. Cele cu tatăl activ implicat sunt cu capul pe sus, sigure pe ele, încrezătoare şi puternice, ştiu ce vor de la viață şi cu o stimă de sine la cote înalte - acele femei care în 99% din cazuri reuşesc în viață. Mi-am jurat că o să-mi implic şi eu partenerul în educarea copiilor! Şi se vede!

Revenind la sclavia femeii încă în zilele noastre, vreau să spun că se poate să luptăm pentru drepturile noastre! Pentru viața noastră! Pentru noi însene! Merităm, avem şi noi nevoi în afară de a strânge după ceilalți membri, lucru care ne ocupă tot timpul! Poate vrem şi noi să ne uităm la un film, sau să mergem la plimbare sau să facem şcoala de şoferi sau să ieşim cu prietenele! Poate avem nevoie de un masaj, de un mic răsfăț pe lună...

Ce vreau să spun? Mămici, nu renunțați la voi după ce vine bebe! Ştiu, e tentant: lasă că mama ştie mai bine, în brațe la mama îi e cel mai bine lui bebe, doar mama îi face băița de seara, doar mama ştie să-i pregătească mâncarea. ...etc, etc, toate scuze! Bebe nu se supără pe mama dacă lipseşte o oră sau două pe zi de lângă el! Nu! Ba chiar posibil să devină mai independent în lipsa ei!!! Poate face progrese în lipsa ei: să înceapă să se târască mai repede în patru labe sau să mănânce mâncare solidă. Mama se deconectează şi ea şi revine cu forțe proaspete lângă puiul/puiii ei!

Da, cred cu tărie că se poate deşi sună ideal. Se poate şi unele mame chiar au luat taurul de coarne şi îşi găsesc un echilibru între viața personală şi rolul de mamă. Este tentant să iei totul asupra ta şi atât de fericită am fost, încât acum câteva zile am fost la un pas de a-mi părăsi familia. Da, şi pe copii! Noroc că am putut ieşi de la "închisoare" să mă plimb, să merg la un masaj, la o cafea decofeinizată liniştită şi neîntreruptă de nimeni!!!