Prima oară la muzeul național de istore naturală Grigore Antipa

Am fost la muzeul național de istore naturală Grigore Antipa când eram foarte mică. Îmi amintesc vag o gorilă mare neagră și un schelet uriaș de elefant sau dinozaur și parcă și un paiajen păros. De atunci nu am mai ajuns și de mult timp îmi propusesem să merg, mai ales după renovare.

Azi (duminică 29 martie 2015), am zis gata, TREBUIE să mergem cu copilul! Destul am stat în casă din cauza vremii ploioase. Deși nu am mers doar pentru el ci și pentru noi, a fost o ocazie foarte bună de a ieși din casă și de petrecut o zi liberă în familie și descoperind lucruri interesante.

Mai mult am alergat printre vitrine, eu eram între copil și soț. Unul o lua înainte, celălalt rămânea în urmă să studieze liniștit. L-au impresionat animalele împăiate, porțiunea care imită grota, chiar l-a speriat. Cel mai mult l-a impresionat scheletul de dinozaur (pe carere nu știu dacă l-a perceput în raza vizuală în totalitate), deși mi-a lăsat impresia că nu înțelegea că e doar scheletul de oase și-i lipsește carnea. Nu cred că poate abstractiza încă la vârsta de 3 ani. Nu știu ce a înțeles din machetele în curs de pregătire cu stadiile unei sarcini în secțiune transversală și fătul din burtica mamei...

Una peste alta, atâtea animale în mărime naturală l-au impresionat, căci își aduce aminte de Muzeul Grigore Antipa și ar mai vrea să meargă. Vom mai merge, asta e sigur. Mai ales că au și o expoziție de paianjeni vii pe care am lăsa-to pentru altă dată.

Așa muzeul după renovare nu m-a impreionat. S-a apropiat de normele europene, dar cu aceleași exponate ca acum 30 de ani. Am apreciat munca depusă pentru reconstituirea habitatelor. Am văzut muzee mai mari și mai frumoase. Oricum, arată a muzeu civilizat, un loc unde mă voi întoarce cu copiii.