miercuri, 18 noiembrie 2015

Comorile mele cele mai de preț





Pe primul l-am numit Theodor pentru că a fost darul lui Dumnezeu pentru noi. Ne doream copii după ce ne-am căsătorit, dar credeam că-i planificăm. A venit mai devreme, în condițiile în care nu credeam să rămân așa repede însărcinată (prin facultate am depistat că am ovare poli-chistice, ceea ce presupunea o probabilitate de sarcină mai redusă; ulterior am aflat că e o "boală" comună, întâlnită la majoritatea femeilor).

A fost (și încă este) copilul perfect: frumos (blond cu ochi albaștri), deștept, liniștit, înțelegător, jucăuș, iubitor, afectuos. De mic a fost liniștit, mânca și dormea. Nu am știut ce e aia bătut pe spate să râgâie, nici ținut in brațe după masă să nu regurgiteze sau să vomite. Curios din fire, după ce s-a ridicat în picioare a început să exploreze cu încredere totul in jur. Nu am mai avut nevoie de cărucior, căci el o lua la fugă vesel pe stradă, prin parc.

Pe al doilea l-am numit Gabriel, my angel Gabriel (e și o melodie a formației Lamb) este îngerul meu. Este un copil foarte empatic, când îl cert îi tremură buzița de jos să plângă. Când râd, de cele mai multe ori râde și el și gângurește (încă dinainte de 2 luni!). Ziua nu-i place să stea singur, are nevoie de cineva lângă el sau să se simtă protejat în brațele mele. Iubirea pentru el mă face să mă vindec sufletește.

La naștere mi s-a părut urât, dar pe zi ce trece mi se pare din ce în ce mai frumos. Cred că va avea și el ochii albaștri, și seamănă la privire cu Theodor.

Sunt firi diferite, dar presimt că se vor înțelege foarte bine când se vor face mari. Amandoi sunt sensibili și știu că se vor iubi și ajuta.

Când ai un bebeluș te bucuri de clipele frumoase din pruncie. Trăiești prezentul, cum ar veni. După ce mai crește începi să realizezi că e serioasă treaba, nu e o jucarie, este un adult in miniatură, care mai târziu va face alegeri, se va îndepărta, va avea viața lui independentă de a ta. Pe măsură ce trece timpul îți dai seama că e treabă serioasă și ești responsabil de educația lui și de formarea lui tot timpul cât e acasă.

Oricum ar fi, mă simt onorată să pot "modela" (atât cât pot eu mai bine) două ființe și cu mine trei...

Niciun comentariu: