luni, 16 noiembrie 2015

Punct și de la capăt . În fiecare zi!


Primul meu job a fost educatoare la o grădiniță privată tradițională. Era prin al treilea an de facultate, când îmi doream sa fiu independentă, să mă rup mai repede de finanțele părinților (care erau ele oricum rupte de mine, dar mă rog, să le suplinesc). Atunci am învățat perseverența (deși nu am aplicat-o de cele mai multe ori...) și anune dacă îți propui ceva(dar ideea e să-ți propui), ține-te zilnic de treaba respectivă și într-un final o să-ți iasă.

Îmi era teribil de frică în primele zile/săptămâni de copii! Eu eram una, iar ei de zece ori mai mulți! Era prima mea experiență, v-ați prins! Îmi era așa frică de ei, că ma tăiau toate transpirațiile. Mi se parea că nu mă vor asculta niciodată, darămite să facă vreo activitate coordonată de mine. Atunci am îngălbenit multe tricouri albe la subraț. Dar am învățat ceva: fiecare zi e un nou început. Fiecare zi vine cu noi șanse. Fiecare zi înseamnă ceva, e o întrecere cu tine însuți, o iei de la capăt. După câteva săptămâni de muncă cu copiii, vedeam rezultate, roadele muncii mele, mă felicitam că nu am renunțat și-mi dădeau noi forțe pentru proiectele viitoare.
Lecția asta am învățat-o de la directoarea grădiniței, care a muncit cu mine la început și care m-a făcut să mă auto-depășesc (un fel de dezvoltare personală). Atunci și datorită ei am învățat că imposibilul e posibil. Ceea ce de multe ori noi credem că e imposibil, este așa pentru că noi permitem să fie așa, abandonăm să încercăm măcar.
Cu fiecare nouă zi descopar ceva nou despre mine (mă re-descopăr) și parcă o iau de la zero. Zilnic. Acum datorez asta copiilor mei.

A, tot lecția perseverenței am mai învățat-o de la jocurile de pe facebook, la început nu reușesc, dar jucând același joc de mai multe ori, câștig și trec la nivelul următor. Ăsta e singurul beneficiu pe care-l găsesc jocurilor electronice. Dacă mai știți și alte modalități de a învăța perseverența, vă rog să-mi spuneți și mie.


Așa și acum, când stau pentru a doua oară acasă cu cel mic. Fiecare zi e o nouă provocare, o întrecere cu mine însămi, mereu mă surprind capabilă de lucruri de care nu credeam că sunt în stare. Iar când cred că am ajuns la capătul puterilor, găsesc noi și noi forțe. E incredibil de cate lucruri e capabilă ființă umană! Doar să vrei și mai ales, să ai un țel!

Că tot am fost aseară la un seminar, invitatul australian de origine turcă, Suha Evrim zicea și el: mintea umană e capabilă de orice își propune. Și dădea un exemplu ilar despre cazul clasic în care îți pui o ceașcă de cafea/ceai pe birou și te aștepți s-o verși. El chair a felicitat pe cineva care anticipase ceașca vărsată: "Felicitări, ești capabil de ori ce-ți pui în minte!" Persoana vizată s-a uitat cam urât, vă dați seama. Dar este exemplul clar despre mecanismele mintii umane: acționează după cum o antrenezi.

Niciun comentariu: