Pentru mamicile care cred ca nu mai rezista...

Draga mamica,

Stiu ca este greu.

Este greu sa stai toata ziua avand grija doar de nevoile celui mic; iar de ale tale sa nu se intereseze nimeni.

Este greu sa te trezesti de mai multe ori pe noapte sa alaptezi sau sa prepari biberonul si sa nu ai o noapte intreaga nici dupa doi ani de la nastere.

Este greu sa te trezesti chiauna dimineta pentru ca celui mic nu-i mai este somn si sa incepi sa alergi prin casa sa-i pregatesti micul dejun, sa te joci cu el, sa incerci sa-l pacalesti ca sa ajungi si tu la baie sa te speli.

Este greu sa incerci sa-i dai sa manance tot felul de bunatati iar el sa faca mofturi sa nu vrea sa manance nimic.

Este greu sa-ti vezi de treburile casnice alergand intre ele si copil ca la un exercitiu de la ora de sport intre doua puncte contra cronometru. Este si mai greu sa constati ca aceste treburi nu se termina niciodata si tot ocupandu-te de ele sa simti cum iti mor neuronii, cum esti redusa la zero pentru ca de fapt mitul lui Sisif a fost inspirat din viata unei mame.

Este foarte greu sa vezi cum trece viata pe langa tine si tu, in loc sa evoluezi spiritual, te afunzi mai tare in nisipurile miscatoare ale rutinei ca pana la urma sa te simti ca un animal in cusca sau la jug care trage si iar trage greul si altceva nu mai apuca sa faca pentru ca nu mai are timp.

Este greu pentru ca pierzi orice contact cu prietenii sau colegii. Fiecare are rutina lui si pur si simplu rutina noastra nu se intalneste niciodata cu a lor. Abia se intalnesc mamicile intre ele, care au aceeasi rutina...

Este greu sa nu ai niciun ajutor toata ziulica, nu doar din cauza lipsei odihnei, dar pur si simplu din lipsa unei companii cu care sa mai schimbi o vorba, caci altfel ti se pare ca uiti sa mai comunici.

Este greu caci mereu te confrunti cu situatii noi in ceea ce-l priveste pe cel mic si te toceste stresul cand el plange si nu intelegi de ce.

Este greu mai ales cand depinde de tine si nu poti sta o zi sau doua departe unul de celalalt pentru ca-l alaptezi; nu poti sa te mai ametesti sau chiar imbeti ca pe vremuri cand n-aveai nicio grija, nici macar grija zilei de maine. Cu alte cuvinte viata ta nu va mai fi la fel never ever (desi tot nu poti intelege asta, tot mai speri undeva ascuns bine de tot ca vei reveni la viata asa zis normala de dinainte)...

Este greu sa-ti stapanaesti supararea sau in final nervii cand esti ata de obosita ca ti se inchid ochii dea-mpicioarelea si cel mic are nevoie de tine sa pape sau sa manance, sau sa iasa la plimbare, cand il dor gingiile si se vaita de durere, etc.

Este greu si cand vrei doar sa deschizi laptopul sa mai navighezi pe internet si chiar daca l-ai tine in brate, cel mic se plictiseste...si cate si mai cate!

Este foarte greu sa fii mama.

Iti recomand si opinia unui tatic ce recunoaste meritele unei meserii de mama full time: ta-su, blog de tata.