Cu putin timp in urma ma temeam ca n-o sa-mi mai fie asa drag copilul, ca sunt simpatici doar cand sunt bebe si un an-doi dupa si gata. Da' de unde?!? Cu fiecare zi parca ma indragostesc mai tare de el, de parca as fi la o a doua indragosteala. Cu fiecare imbratisare, cu fiecare respiratie a pielii lui de copil, ma scurg mereu de dragul lui.
Acum cateva saptamani m-a intrebat: "Mami, de se bate vantul? De se puoa?" Am ramas blocata, stiam ca abia de la 3 ani vine perioada "deceurilor" si el avea 2,2 ani cand m-a intrebat prima oara. I-am dat atatea explicatii, nu imediat, pe parcurs, si eu si ta-su, ca cine mai stie ce-o fi in capul copilului... Ba ca scutura norii de apa, ba ca sufla norii, ba una, ba alta, mereu altceva de fiecare data. Acum deocamdata nu ne mai intreaba... Acum e preocupat de lup.
Oricum, sunt adepta raspunsurilor cat mai aproape de adevar. N-o sa-i dau never-ever povesti de genul berzei. Chiar uitandu-ne pe niste poze de nunta, ii spuneam despre verisorii lui ca erau mici si ca el era mic de tot in burta la mami. Acum stie ca e mare, m-a interbat: "Acum Theo mare este?" "Da, mami, acum Theo este mare si puternic, destept si frumos!".
Deci trebuie sa reiau lectiile de fizica, ciruitul apei in natura si miscarea curentilor sa-i explic copilului ca lumea de ce ploua si de ce bate vantul. Ma puteti ajuta cu niste linkuri?
Va multumim anticipat!
.T. si cu mami.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu