Azi e o zi mohorâtă (28.03.2015), înnorată și ploioasă. Ar fi trebuit să merg la munte cu colegii, iar soțul meu la raliul Brașovului cu câțiva prieteni, să-și serbeze ziua de naștere de cu o săptămână în urmă. Dar pentru că nu am avut persoana cu care să las copilul acasă, am rămas eu. Și bine am făcut, căci a plouat toată ziua și nici soțul meu nu s-a mai dus. A preferat să mai muncească puțin (munca e a doua lui natură, de fapt ce zic, e prima!).
Bine, cel mai și cel mai mult am rămas cu copilul acasă pentru că nu s-a simțit bine, e sub tratament pentru otită și când e bolnav îmi cere prezența mai mult. Și nu puteam să mă distrez sau relaxez cu gândul la cum s-o simți și cum îi va fi dor de mine. Copiii iubesc total, nu știu altfel, nu puteam rata o zi de iubire autentică pentru nimic altceva!
Cu o seară înainte, soțul meu i-a promis că-i cumpără bicicletă, că i-a dat iepurașul de Paște bani. Își dorea el o bicicletă albastră de care a mai văzut la copii, dar din aia din plastic, ușoară și fără pedale. Nu am fost niciodată de acord cu jucăriile de plastic. În fine, areși soțul dreptate, la motivul meu ca e de plastic și poate cădea și se lovi foarte ușor, mi-a replicat caă așa învață să-și țină echilibrul. The man's got a point, cu asta m-a convins, plus că și-o dorea mult și copilul.
Și bine a făcut că i-a cumpărat-o (cu banii de la iepuraș ;)). Sâmbătă a alergat copilul de colo-colo prin casă, măcar a mai făcut mișcare! :)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu