luni, 2 iulie 2012

Suzeta, prieten sau dusman? (sau primul dintisor)

Am auzit tot felul de opinii despre suzeta, ba e indicata, ba nu e. Din ce am citit am vazut ca nu e recomandata. Ca e un substitut al sanului mamei si ca daca abuzam de ea si i-o dam copilului ori de cate ori plange, nu mai reusim sa ne dam seama de adevarata lui problema pierzand, astfel constactul cu el la un nivel profund. Argument cu care sunt total de acord. Acuma, daca si el mormoloc si o accepta in loc s-o 'scuipe' pana nu i se ofera ceea ce doreste el...
Un alt argument ar fi stricarea formarii dintilor. Iar pareri constradictorii, ba ca strica, ba ca nu. Eu n-am avut suzeta cand eram mica, dar stiu ca aveam degetul mare de la mana dreapta! Pfoa, si am tras de el mult si bine pana am facut o mare basica, de semana cu un neg! Intamplarea (sau nu) face sa am dantura de sus ceva mai iesita in afara fata de cea de jos. Dar pana nu se fac niste studii in privinta asta, nu vom sti niciodata adevarul.
Si cel mai important argument pentru care nu ar trebui sa abuzam de ea, ar fi ca interfereaza suptului la san. Acest argument e valabil mai mult pentru primele trei sau patru luni de viata ale copilului. Atunci e mic si oboseste repede la san. Pe langa fapul ca e confuzant cand san, cand suzeta, nu stie ce sa mai creada, sau in care sa se increada ca-i ofera lapte. Si iarasi oboseste si mai repede la san, pentru ca a supt mai inainte si la suzeta!
Si eu tind sa le dau dreptate. Nici eu nu am cumparat, caci probabil tot instinctual am zis ca nu e ceva indispensabil. Si de regula, cand e vorba de copil, ma gandesc cum a evoluat specia inainte de tehnologia de azi, cand totul era natural, fara tot felul de substitute (cand nu erau: laptele praf, suzeta, premergatorul, etc.), daca se putea fara ele, se poate si acum, zic. Dar inainte sa nasc, am primit cadou o suzeta bleu de la o mamica, A. Am zis, ei, o tin acolo pentru cazuri de maxima urgenta, poate nu ne trebuie, poate ne descurcam fara ea.
Nu mai tin minte prima oara cand i-am oferit-o (cu toate ca mai avem sase zile si facem doar cinci luni). Dar stiu ca m-a ajutat. Pentru o perioada scurta, caci la inceput tinzi sa exagerezi cu grijile in ceea ce-l priveste pe cel mic, i-o dadeam mai des, chiar si cand ieseam cu caruciorul la plimbare. De fapt, i-o dadeam pentru ca il ajuta s-adoarma. Si atunci am zis: ce ne facem daca devenim dependenti de suzeta? Sau altfel spus: ce ne facem daca o pierdem, sau daca o scapam pe jos prin parc (si nu o pot steriliza imediat?) Si atunci intr-o zi nu am mai luta-o cu noi la plimbarea in parc. M-a certat sotul meu, dar in curand mi-a dat dreptate. Puiului nostru i s-a facut somn, nu i-a convenit prima oara sa adoarma fara ea, dar pana la urma somnul a invins (cum era si de asteptat, de altfel)!
                                                                      *
Saptamana trecuta am evadat la tara la bunici sa mai scapam de canicula din Bucuresti (am ajuns la performanta de a avea 29 grade in casa!) Si bine am facut. Chiar daca in primele doua zile a fost si acolo canicula, caci eram tot in campie, apoi s-a racorit bine. Noaptea era frig chiar, insa ziua ardea iar soarele. 
Cum stateam mai mult pe afara si trebuia sa ma deplasez mai mult decat la bloc, mi se parea obositor sa nu pot termina o treaba ca puiul meu era marait. Ce sa-i fac, da-i suzeta, desi nu voiam. Incepusem sa privesc cu ochi dusmanosi acel obiect care pana acum era prietenul nostru si ne ajuta sa adormim. Zic gata, din caua ei puiul meu si-a dereglat mesele si mananca mai des si mai putin, trebuie sa-l dezvat!

Si vineri, de Sf. Petru si Pavel, ne-am dus si noi la biserica, cu strabunica cu tot, ce descopar?!? Theutul meu, cel mai cuminte baiat - nici pas n-a zis tot timpul la biserica - dupa impartasanie, eram noi in timpul slujbei, imi ia mana si molfaie la ea. Cand, ce sa vezi? M-a muscat de-a binelea cu varful dintisorului de jos!
Asa am descoperit primul dintisor. :)
                                                                     *
Gata, suzeta nu mai este inamicul nostru! :)) (oricum, o administram cu moderatie, cu precadere inainte de somn cate-o data ziua, ca s-adoarma mai repede si noaptea ca sa nu se trezeasca).


Un comentariu:

Andreea-Elena Grosu spunea...

Interesant articolul tau despre suzi....eu i-am dat suzi din prima clipa, de cand l-am adus din spital. dr astia nu mai stiu ce sa scoata: ba ca deformeaza nush ce, ba ca se confunda cu sanul mamei, ba ca are microbi, ba ca aia, ba ca cealalta. am avut si eu dubii ca si tine, ce sa fac?! daca nu mai scap de ea?! daca o sa aibe dintii nush cum?! nici vorba:) pe mine m-a ajutat enorm, la somn, la colici, la tot. mai bine te chinui o saptamana sa scapi de ea, decat 1 an sa il linistesti in fel si chip. asta e parerea mea. mai bine suge o suza, decat degetul. asta cu deformarea maxilarului de la deget este perfect adevatara, sa stii. copii trag cu degetul de dinti in fata instinctual/ pe 1 iunie am renuntat la suza si gata...dusa fu. fara nimic special, fara a mancat-o catelul, sau a venit zana, sau alte povesti. nu mai ai si gata. a inteles si s-a adaptat. i-am scos-o cand am vazut noi ca el e pregatit. la 1 an si 6 luni. multumim suzi ca ne-ai oferit momente de liniste.