De ce sunt atat de revoltata 2

2. Copilul unei mamici din salon tipa cat il tineau plamanii si nu venea nimeni la ea sa o ajute! Niciun medic pediatru, nicio asistenta, nimic! Ba din contra, se uitau urat la ea ca probabil ar fi si certat-o... Cand esti mamica pentru prima oara e natural sa nu stii nimica. Cu timpul am inteles de ce plangea copilul: nu-i ajungea biberonul de 40 ml de lapte praf si i se facea foame inainte de programul de 3 ore. Iar noaptea era o perioada, pe la 12 noaptea sau 3 dimineata cand, ziceau ele, nu pregatesc laptele praf...(acuma nu stiu daca nu-l faceau ele, doar ca sa se poata odihni....)
Mama avea lapte, dar problema era alta! Copilul nu putea sa ia in gurita sfarcul, pentru ca acesta era prea mare! Si chinuie-te si incearca sa-i dai san, si incearca, si degeaba. Daca nu-i dadea imedita, cel mic se supara si incepeau vocalizele.... (imaginati-va linistea imaculata a noptii, cand, printre episoadele de somn ale celui mic, vrei si tu sa dormi - no way! nu se putea cu el) Si nu venea niciun personal al spitalului sa o ajute!! Doar duminica seara, aceeasi asistenta draguta care mi-a facut mie injectia sa-mi elibereze sanii, a incercat sa "mufeze" copilul la pieptul ma-sii. Si dupa ceva lupte au reusit! S-a mai ajutat si de pompa automata a spitalului si se mulgea si-i mai dadea san cu biberonul....


Dar repet, mi se pare inadmisibil!!!