Nu știu de ce, dar am făcut o obsesie pentru acest subiect. Poate pentru ca sunt constienta de importanta lui, pentru ca era cat pe ce sa NU-mi alaptez puiul si pentru ca am citit atat de multe experiente pe internet, incat ma consider o specialista in domeniu iar in acelasi timp imi pare atat de rau pentru puitii care nu s-au bucurat de acest tratament.
Am tot auzit in stanga si-n dreapta (adica am citit o groaza de experiente ale unor mame care s-au chinuit ceva pana sa intre in rutina alaptarii) cat de importanta este alaptarea puiului cu lapte matern. Cum organizatia nu-stiu-care recomanda alaptarea exclusiv cu lapte matern pana la sase luni, bla-bla, etc. Dar ce se face in spitale in acest sens? NIMIC! Sunt informate mamele in spitale de acest lucru? Sunt informate mamele de beneficiile unei moase sau de ale unui consultant in lactatie, chiar daca acestea nu sunt incluse in serviciile de pe durata spitalizarii? NU! Ba din contra, va jur!
Eu una, pot spune cu mana pe inima ca am avut noroc din mai multe puncte de vedere. In primul rand m-am sfatuit cu mai multe mamici care au nascut naintea mea. Pe aceasta cale multumesc Florie si Mirelei (sper sa cititi si voi!) care m-au tot incurajat sa alaptez copilul cat mai curand dupa nastere. Nu stiu cum m-as fi descurcat daca nu as fi avut in minte sfaturile lor!
In al doilea rand, am pornit la spital cu singurul si unicul gand ca imi voi alapta puiul (poate tot datorita lor)! Nicio alta varianta nu era posibila in capul meu. In acest sens nu mi-am luat nimic la spital, nici macar pompa de muls-decizie pe care am cam regretat-o ulterior, dar am facut fata si asa. Si poate a fost mai bine ca nu m-am grabit.
Si in al treilea rand si care cred ca a fost factorul decisiv, desi nu ma pregatisem dinainte, adica nu stiam mare lucru despre alaptare (nici nu prea ai cum sa stii pana nu alaptezi), m-am lasat condusa de intuitie sau de acel instinct matern care se activeaza odata cu nasterea. Si bine am facut!
Va urma...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu