Se cheama ca nu suntem parinti buni?

Azi fiul nostru a cazut. Tocmai azi, cand a implinit patru luni. In loc sa-i cantam la multi ani, sau sa-i facem o tona de poze (cum imi si propusesem, de altfel, in tinuta lui de marinel cumparata de buni) a trebuit sa i se intample asa ceva. Culmea ca era sub ochii nostri. Ai amandurora. Dar parca timpul s-a miscat pe repede inainte si nu am apucat, niciunul din noi sa reactionam instantaneu. Intr-o fractiune de secunda fiul nostru a cazut de pe scaun cu tot cu scoica, un fel de salt pe spate si a ajuns pe jos (noroc ca nu avem gresie pe jos!) cu fata in jos si cu scoica peste el.
In clipa aia am crezut ca-nnebunesc; eram muta, intepenita de durere ca in acele vise in care vrei sa alergi dar pur si simplu nu poti si ceva rau e pe cale sa se intample. Dar de mii de ori mai dureros. O durere in suflet pe care n-am simtit-o vreodata. Imi venea sa tip, dar in acelasi timp voiam sa stiu cum se simte el. Ta-su era mai aproape asa ca l-a luat el repede de pe jos. Slava cerului ca a inceput sa planga. Dupa ce l-a mai linistit, l-am luat eu in brate - deja imi revenisem si nu mai stiam cum sa-l alin. Mi-am amintit foarte repede de o alta mamica care a aplicat metoda alinarii la san imediat dupa vaccin. Asa si eu, l-am pus la san sa-l calmez si-i tineam compresa rece pe frunte pana s-a calmat.
Momentan sunt in soc, nu mai vreau sa vad scoica, nici locul in care a cazut si ma intreb unde o sa-l tin prin casa dupa mine. Caci el nu sta singur in camera. Poate o sa-l iau in carut. Oricum, mi se pare horor scena de fiecare data cand incerc s-o derulez. Am vazut-o cu coada ochiului si desi s-antamplat, mi se pare ireal...

Dupa ce s-a linistit am sunat medicul pediatru, dar n-a raspuns - tocmai acum zic, cand arde! A raspuns in alte dati cand nu era asa imporant... Am sunat la medicul de familie si m-a linistit. A spus ca a reactionat bine daca a plans imediat si n-a lesinat. Ca asa se intampla cu copiii mici, dar ca nu este grav. Sa-i pun compresa rece si sa urmaresc in zilele care urmeaza evolutia cucuiului. A vorbit si sotul meu cu cumnata si la fel, ca nu-i grav, 'bine ca nu s-a lovit in zona creierului mic', adica pe la ceafa.

Toate bune si frumoase, dar eu am ramas socata. In primul rand de uimitoarea fractiune de secunda care poate schimba totul si apoi de faptul ca puteam sa verific scoica daca e pusa bine...........

Iata-l mai jos in somnul de dupa cazatura: